24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
A început deja olimpiada politică aflată sub genericul ”Ba pe-a mă-tii!” Se încearcă astfel nivelarea drumului spre victoria finală, de această data decontată prezidențiabililor. Traian Băsescu, cel care și-a făcut plinul cu două mandate la Cotroceni, nu poate sta liniștit, chiar dacă partidul său a ajuns de buzunar de ceas. Starea conflictuală a președintelui continuă să dea tonul la cântec confuziei, aducând în prim planul scenei politice întâmplări de acum 15-16 ani, pe când Traian Băsescu domina viața politică în România.
Subiectele aduse în discuție au fost, de această dată, mărirea mandatului de președinte la cinci ani și legiferarea puterii depline a Curții Constituționale.
,,S-a făcut o mare greșeala și marele jurist Adrian Năstase trebuie să și-o reproșeze că el a făcut doua prostii majore în această Constituţie, gândindu-se ca va fi președinte după Ion Iliescu în 2004. A făcut mandatul de președinte 5 ani și al doilea lucru, a doua eroare pe care a făcut-o în prima Constituție, deciziile Curţii Constituţionale puteau fi înfrânte de Parlament cu doua treimi, era un sistem de control pe Curte, Adrian Năstase l-a scos, nu știu ce l-a inspirat ca mare juristul a precizat fostul președinte.
Imediat, replica lui Adrian Năstase a fost un recurs la memorie, reactivând conflictul pe care acesta l-a avut de gestionat cu Traian Băsescu.
„ Marele jurist îi răspunde lui ‘Alzheimer’. Sunt tot mai convins că Băsescu suferă de Alzheimer. E de înțeles. Atâția ani în regimul comunist, apoi în regimul mafiot. În ceea ce privește mandatul prezidențial de 5 ani, amendamentul respectiv a fost depus de senatorul Iorgovan, împreună cu grupurile parlamentare PD și PNL!!! Intenția era de a separa ‘locomotivele’ PSD de alegerile parlamentare. Am mai explicat faptul că această inițiativă nu a fost a mea”, precizează fostul premier PSD.
Și tot el nu se lasă mai prejos, punctând modul în care s-a decis puterea deplină Curții Constituționale.
,,Eliminarea atribuției Parlamentului de a cenzura cu 2/3 din voturi deciziile CCR, această propunere a aparținut partidului lui Băsescu!! Puteți citi declarația lui Emil Boc din plenul Parlamentului în şedinţa Camerei Deputaților din 18 iunie 2003, la dezbaterile referitoare la revizuirea Constituţiei”, a scris Adrian Năstase pe blogul său.
Ce avem noi de învățat din acest exemplu tipic de a arunca pisica moartă dintr-o curte în alta? Se crede în continuare că alegătorul, electoratul este mai prost decât poate fi el realitate, că adevărul absolut este acela pe care omul politic îl acreditează, uitând că, la această oră, orice om interesat poate afla adevărul prin forțe proprii, beneficiind de tehnica performantă a timpului present, de internet și googel, instrumente care îți aduc pe smartphone informațiile cerute, care altădată erau accesibile doar unui număr restrâns de oameni. Astăzi cine vrea să afle, află. Cine vrea să știe, știe. Cine vrea să fie informat, este. Cine votează, poate vota în cunoștință de cauză, după ce a aflat tot ceea ce este de afle! Presa a ajuns să fie catalizatorul dezvăluirilor ce nu pot să rămână ascunse, chiar și numai pentru că acestea sunt de interes public. Structura electoratului de acum 30 de ani, când acesta era dominat de entuziasm, emoție și foarte mult speranță, s-a schimbat profund, astfel încât, structura de rezistență a acestuia a fost construită din voința personajului căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lui. Poziția nepăsării cu ochii închiși a fost schimbată cu postura iscoditoare a celui care pune întrebări, nu doar pentru a cunoaște, cât mai ales pentru a afla dacă ceea ce se face este bine, în folosul comunității, ținându-se cont de ceea ce doresc semenii săi. Marea grijă a individului coagulează răspunsuri care ar trebui să le conțină și pe el, cu nevoile lui, cu problemele lui, astfel încât, să aibă tot timpul conștiința împăcată că este luat în seamă, că responsabilitatea aleșilor săi este decontată în direct, transparent și cu eficiență maximă. Deja sunt răspunsuri directe la ceea ce noi numeam cândva votul în cunoștință de cauză. Chiar dacă nu putem spune că am atins performanța de a fi proprii noștri stăpâni, în ceea ce privește interesul major al cetățeanului acesta încă mai este fentat, cu atât mai mult cu cât lipsa de coerență a mesajelor venite dinspre piața publică înspre cancelariilor puterii, este blocată în manipulările de imagine și mai ales în cotloane obscure unde sunt dosite adevăratele intenții ale celor care nu au ezitat, nici după 30 de ani de democrație, să confunde interesul public cu cel privat.
Suntem condamnați la întoarceri cu 360 de grade, care să ne dea senzația că am ales altă cale, ce nu poate fi decât calea dreaptă, chiar dacă, pe fond, ea are același peisaj, dar cu nume noi. Altă Mărie, cu aceeași pălărie. Cineva ne fură căciula, pălăria, fesul, baticul, toca, peruca.
ADI CRISTI
