DESTRUCTURAREA UNUI SISTEM

Cazul Alexandra este pe de parte un caz care nu dă semne de epuizare, de plictiseală sau, mă rog, de trecut cu vedere. Este cazul care păstrează o doză majoră de tragism, de poveste care nu trebuie spusă copiilor noaptea, chiar și numai pentru că dincolo de crimă și de pedeapsă, de criminal și de zbaterea lacrimilor în căutarea căderii, păstrează și chiar dezvoltă nebunia unui adevăr pe care nimeni nu și-l dorește a fi palpabil, real, adevărat. Un adevăr gol goluț, un adevăr care ne aruncă afară din viață pe ușa din spate sau chiar pe fereastră. Acesta este coșmarul de la Caracal, prin care umblă un Monstru și toți cei care au sau au luat chipul lui. ”Nebunia cu Elodia” a fost depășită de această poveste sadică, brutală și greu de crezut în care viața a fost luată sau ascunsă, Elodia fiind înlocuită de două copile pentru care viața a rămas plină de secrete, mistere, nebuloase. Femeia versată a fost înlocuită de neprihănirea Alexandrei, de naivitatea și inocența copilei aruncată în brațele vieții, cu acea nonșalanță creatoare de fluturi și de lumini colorate sub formă de sfere, pândită pas cu pas de hienele răutăților semenilor
Nu mai vorbim despre pasiune și patimi, despre schimbarea unei vieți cu scheletul alteia, ci pur și simplu ne aflăm în fața odioasei crime, terminată în cea mai gravă decădere umană, măcelărirea cadavrului și incinerarea lui, prin mijloace empirice, greu de crezut. Aceasta numai dacă așa ceva s-a întâmplat sau dacă nu cumva totul a fost o înscenare, care a permis ”confiscarea fetelor” în vederea traficului de carne vie, acest flagel din ce în ce mai greu de controlat.
Tragedia de la Caracal va rămâne pentru poporul român povestea prin care se încearcă nașterea unei noi legende, aceea a unui destin ancorat de prefabricarea relațiilor de putere pe considerente de interese, de solidaritate în crimă și hoție, indiferent de prețul pe care un astfel de interes în cere. Este punctul culminant care excede legea, care trece peste orice îngrădire și, mai ales, peste orice opreliște atunci când interesele de grup sunt afectate. Așa se explică de ce nimeni nu a acționat în folosul Alexandrei și toți au acționat în folosul grupului infracțional care începe să iasă la suprafață, să fie deconspirat de la procuror la polițist, de la interlop la politician. Trăim astăzi una dintre cele mai spectaculoase confruntări, în urma căreia se va alege praful și pulberea din toate bunele intenții, astfel încât pe fundul cazanului va rămâne cenușa durerii și a țipătului pe care nimeni nu se mai obosește să-l audă, să-l ia în seamă.
Victimele nu sunt doar fetele, în acest caz Alexandra și Luiza, ci mai ales rudele acestora, părinţii și familia în general, prietenii și colegii, dar și simplii cetățeni înlemniți în drumul lor de tragismul întâmplării incredibile, dar adevărate. Pe parcursul desfășurării anchetei încep să apară și victimele colaterale, cum este cazul lui Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei, ”artizanul” acestei imense vizibilități pe care cazul ”monstrului din Caracal” a cunoscut-o, luând o semnificativă amploare la nivel național și nu numai.
Televiziunile de știri își fac treaba, fără a ezita cu menținerea pe prima pagină a acestui caz monstruos, fără a se lăsa seduse de ”alte subiecte fierbinți”, de la ”accidentul lui Mario Iorgulescu” la marile fracturi din dezbaterile politice, mai ales că alegerile prezidențiale bat puternic în ușă, geamuri și chiar acoperișurile caselor de pariuri! Deocamdată ancheta procurorilor a fost urmărită ”în direct” și chiar influenţată de reacția țării, conectată la emoția colectivă, în timp ce avocații celor două părți, criminal și victime, nu au ezitat să transfere această presiune a țării pe strategia de intimidare a procurorilor, descoperiți că trebuie să lucreze cu metodele lor nu prea ortodoxe în văzul lumii. Astfel totul s-a rezumat la implicarea televiziunilor în talk show-uri interminabile, multiple, fără nici o finalizare, de la o zi la alta. Marile vedete tv au apărut în cazul familiei Luizei, mama și bunicul acesteia reușind să capaciteze emoția, prelungind-o în scenete filmate pe stradă, în casă, în curtea școlii, în sala de clas unde în prima zi de școală s-au adunat colegii Luizei. Alexandra a beneficiat voalat de intervenţiile discrete ale părinților, atâta timp cât Alexandru Cumpănașu, unchiul Alexandrei, a ținut trează atenția întregii țări, până când omul din el a dat semne de preinfarct, fiind nevoit să înțeleagă dacă nu de sfaturile procurorilor de a fi mai temperat, atunci interdicțiile medicale l-au scos din priză, amintindu-i că nu este de glumit cu inima nici măcar medical.
Cazul Alexandra continuă să fie de interes, acaparator, deschis comentariilor și mai ales scenariilor cu ajutorul cărora se va ajunge nu doar la criminal, ci mai ales la destructurarea unui sistem care a permis să se întâmple această gamă complexă de atrocități.
ADI CRISTI