24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Iertarea greșiților noștri
Vinovăția lui Dumnezeu
poate fi a acelui vinovat
condamnat pe nedrept
și iertat după uciderea sa!
Într-o astfel de stare
scriu
despre iubire și nedreptate
despre lebedele moarte
înaintea cântecului lor
Scriu despre moarte
ca o pedeapsă
și nu despre
izbăvirea prin moarte!
Ars poetica
Viu
mă așez la masa de scris
și mort mă ridic!
Ca și cum poemele
mi-au născut moartea…
Involuntar
ca o voce risipită-n văzduh
din mulțime
dar care a pus degetul pe rană!
– Mori! Nevermore, Mori!
Umbră de veșnicie,
Mori!
ca și cum din moarte
s-ar naște Corbul!
Din Nevermore…
Mori, Mori, Mori
O nesfârșită câmpie cu flori!
Miezul și sălbăticia
Descopăr mai întâi miezul…
Până la el nu observ nimic
ca și cum vocea plătește
strigătului bir
sau jertfa ne scoate din minți
neînțelegând
de ce să fim condamnați
pentru toți fluturii de noapte
terni, monotoni
și fără stridenta culoare
Privesc umbrele
și încerc să-ți descifrez mișcarea
undeva în afara timpului
ca și cum aș fi ieșit în mijlocul Naturii
eliberat de frică și de spațiile închise
Încep să te intuiesc
pe conturul orizontului
ridicându-te în genunchi
corabie pe catargul căreia
se așeze pescărușii
versurile mele, atingerile mele
sau cine mai știe ce anume din mine
devenea vela necesară călătoriei
Miezul de fiecare dată rămâne
o jalnică capcană în care cădem
așa cum ne regăsim în groapa cu lei
dar nu aruncați, ci, pur și simplu,
intrați de bună voi
să vedem
cum se comportă fiarele
când încercăm
să ne obișnuim cu sălbăticia.
ADI CRISTI
