SCRISORILE NESCRISE DAR TRIMISE DIN ȚARA SFÂNTĂ (II)

Popor ales

Poporul acesta

mă absoarbe

asemenea picăturii de ploaie

însuşită de Soare

Nu fac parte din el

dar partea din mine-i topită

cum căldura topeşte metalul

Poporul acesta

mă strigă pe nume

mă pune la rândul ce va ajunge la moarte

Poporul acesta stă în inima mea

cum ocnele sunt pline

de condamnaţi şi de sare

tălpile

ţi-au obosit drumul

întins între noi

nimeni nu e dispus

să ţi le spele

de atâta părăsire

cuvintele se retrag între silabe

sărutul

între buzele unse cu miere

ne aşteaptă îmbrăţişarea

ca o caleaşcă pregătită

să ne ducă la bal

Nu am voie

să te ridic în braţe

nici trupului tău să-i pun aripi

să-l zbor, să-l înalţ

să-l ridic până la cer

Nu am voie să mă joc

de-a Înaltul

nefiind pasăre

ADI CRISTI