SCRISORILE NESCRISE DAR TRIMISE DIN ȚARA SFÂNTĂ (VII)

Asfințit dat la schimb

Ți-am pus haina pe tine

intimidând Soarele

despletit de căldură

Cu ziua dată de trei ori peste cap

într-un astfel de asfințit

ți-ai lăsat trupul pătruns

de partea însângerată a mării

Pescarii se pregăteau

să iasă în larg

când mâna mea

îți trecea prin păr

ca un fior rece pe șira spinării

era un asfințit dat în schimbul

privirilor ancorate

în mijlocul orizontului

acolo unde atingeau pescărușii

cealaltă parte a mării

cu aripa lor

cum doar catargele se mai ridicau

treaptă cu treaptă

între două clipiri bătute din gene.

Marea la mal ajunge

val după val

din ce în ce mai obosită

În spatele ei

lumina se urcă

asemenea bătrânei

scoasă

din casa cuprinsă de flăcări

de cei de la SMURD

Zâmbetul tău

prelungește asfințitul

totul se întâmplă în fața șemineului

unde Soarele este preschimbat

în tăciuni.

ADI CRISTI