SĂ FIM NOI SĂNĂTOȘI

Scena politică românească este făcută vraiște. Nimic nu mai poate fi articulat. Nici un cuvânt inteligibil, nici un sunet musical. Totul seamănă cu horcăitura  muribundului, cu o invazie haotică a sunetelor distorsionate, ce nu pot să-ți ”gâdile într-un mod plăcut urechea”, cum încerca cineva să definească muzica.

În acest spațiu agresiv avem să găsim tot ce nouă ni s-a părut de domeniu scursurilor, marginii, mahalalei, spațiul în care trimiterile la decență (dacă nu la un posibil discurs academic) să nu poată fi ofertat.

Nu putem să nu ținem cont de faptul că spațiul politic este de fapt teritoriul marilor decizii, în sensul impunerii acestora pentru ”binele tuturor”. Dimensiunea, în acest caz, nu este o emfază, ea ține doar de posibilitatea de a ajunge la toți, de a cuprinde întreaga mulțime, pentru care este valabilă decizia, dar mai ales pentru toți cei care sunt chemați să fie consumatorii efectelor deciziilor luate.

Dacă acest spațiu devine viciat de tot felul de intervenții aberante pentru destinatarul firesc, dar benefice pentru cei care sunt semnatarii deciziei, atunci ne aflăm într-un vădit conflict de interese, în care perdantul (declarat încă de la început) nu poate fi altcineva decât cel îndreptățit să simtă primul beneficiile reformei promise și mai apoi, pe fond, abandonată.

În scenă intră dulăii politici (vezi genul Codrin Ștefănescu PSD sau  Ludovic Orban – PNL sau Klaus Iohannis, ”președintele tuturor românilor”), cei care sunt puși să latre pentru a ridica acel ecran de protecţie, în spatele căruia decidenții să-și vadă de-ale lor.

Cu atenţia făcută astfel ștraifuri, românii nu mai pot să urmărească firul verde al acțiunii, fiind pur și simplu împins în prăpastia spectaculoaselor dispute de tip ”mahala”, fiind practic deturnați de la esența problemelor care îi privesc în mod direct, ale problemelor care de fapt le afectează viața în termenii cât se poate de duri.

Vorbim astfel despre un scandal, ca la ușa cortului, între Codrin Ștefănescu și  Aurelian Bădulescu, viceprimarul Capitalei, în timp ce la Bruxelles ajunge o promisiune semnată de ministrul Finanţelor, prin care România se angajează să nu mărească salariilor bugetarilor în 2019, chiar dacă prin programul de guvernare și prin lege există această obligativitate, asumată de actualii guvernanți, de a mării salariile cu 25%.

S-a încercat mutarea centrului atenţiei de pe această fundamentală dezamăgire, dată românilor în pragul noului ciclu electoral (europarlamentarele și prezidențialele din 2019), pe golăneala de mahala marca Codrin Ștefănescu, dulăul lui Dragnea, cel care are IQ la nivelul câinelui care, atunci când latră, spune tot ce-l frământă în cerul gurii, atâta timp cât creierul care ar fi trebuit să-l facă să și gândească, nu-i mai aparține de mult.

Între două astfel de provocări birjăreşti, mai intervine și ministrul Muncii Lia Olguța Vasilescu, care cu o voce calmă, dar pierdută, încearcă să spună că tot ceea ce s-a afirmat, dacă intră în contradicţie cu programul de guvernare al alianţei PSD-ALDE, atunci nu este adevărat, guvernații vor urma pas cu pas tot ceea ce au promis, excluzându-se această înghețare de salar pentru bugetari în anul 2019, după cum cel mai îndreptățit membru al Guvernului, ministrul de Finanțe, a spus în aceeași zi, cu puțin timp înaintea declarație Ministrului Muncii.

Acest timp de ”pasare a motanului” seamănă izbitor de mult cu urmărirea unui joc de tenis de câmp, când privirile tuturor spectatorilor nu fac altceva decât să urmărească mingea, când într-un teren, când în celălalt, imaginând o caraghioasă imagine de marionete, în care sforile sunt înlocuite de reflexul de a urmări mingea. Noi urmărim astfel ce se întâmplă cu subiectul care ne interesează. Se îngheață sau nu se îngheață în 2019 salariile? Și da și nu! Doar când vom ajunge să definim timpul trecut, atunci ne vom da seama cine a avut dreptate, doar că atunci va fi prea târziu, dacă nu cumva din nou Silviu Brucan a avut dreptate, cu ale sale ”amintiri din viitor”.

Până când timpul le va rezolva pe toate, imparțial și indubitabil, nouă ne este dat să urmărim din galerie spectacolul caraghioslâcurilor, cu caraghioșii noștri autohtoni, chiar dacă pe fond aceștia acuză mari traume medicale, din categoria dizabilităților degenerative:

„Domnule Codrin Ștefănescu, degeaba v-am făcut trompetă. Opriți-vă din chestia aceasta. Taci și lasă-mă să vorbesc! Ai răbdare! Te duci și îmbârligi pe toată lumea! L-am căutat astăzi! M-am dus după el la restaurant și a fugit. Asta știe el să facă. Am vrut să mă duc și să îi zic: ”îți pun ciorba în cap, șmechere care ești!”. A fugit pe acolo cu șervețelul la gât”, i-a spus Bădulescu secretarului general adjunct al PSD. De cealaltă parte, Codrin Ștefănescu a replicat: „Uitați-vă ce limbaj de maimuță are. Cum poate fi acest personaj bizar viceprimarul Capitalei? Cum poți să reprezinți tu Bucureștiul, băi omule? De unde te-a scos Gabriela Firea? Din ce pălărie te-a scos Gabriela Firea? Nu vei mai fi membru PSD! Habar nu am ce vorbește omul acesta care se poartă ca un golan. E treaba lui”.

Totul e să să fim noi sănătoși, să avem putere să le ducem pe toate, poate, poate vom ajunge și pe acel mal în care ne va fi și nouă bine, nu doar celor care ”luptă pentru binele nostru”!

ADI CRISTI