Poemul frumoasei frumoaselor
Erai la un pas să devii frumoasa frumoaselor
Îți mai lipsea un accent
un ceva, o lumină
care să te separe de restul lumii
Pe marginea ochiului priveai
în oglinda de mult ruginită
din care așteptai să apară
acel ceva, acea lumină
Ca o ultimă rază de soare
dată fructelor să ajungă în pârg
am trecut prin livada părului tău despletit
și atunci mi-am dat seama că inima mea
poate să-ți fie un petic bun de pământ
pe care să-ți crească din pântece floarea
Poem despre învingători și învinși
Cuprinsul acestui poem
e necuprinderea dintre vocale
sunetul prelungit
până dincolo de moarte
cum mai sunt prelungite
secundele în nisipul umed
ca un șarpe târâtor
de încet
respir ca un pește
neincomodat de apa înghițită
fiind pentru el
ce aerul e pentru mine
sau căderea-n sărut pentru tine
devoratoare clipe mă sorb din ochi
cu aceeași plăcere cu care
gustă din tine iubirea
respir în cele din urmă
într-o pauză cu ochii deschiși
poate atunci să-mi dau seama
despre cuprinsul acestui poem
redat luptei
cu învingători și învinși
Poem pentru operă de artă
Ți-ai rupt lanțurile
cum se mai sparg valurile de mal
cu aceeași mișcare de retragere în larg
trăgând libertatea la fund
și zbaterea desenând-o cu aripi
Ai încercat să te rupi de opreliștea vorbei
de care te simți în veșnicie legată
strângi de atunci descompusele strigăte
sub formă de silabe bune la toate
asemenea celor care știu să facă orice
cum ar fi mâna ta strecurată-n iubire
și părul tău dat cu simplă mișcare
pe spate
opresc valul să-ți ajungă sub ochi
păstrându-ți lacrima intactă
și umbrele văd
cum dezrobirea lucrează
asupra trupului tău
flirtând cu opera de artă
ADI CRISTI
Frumos. „Frumoasa frumoaselor” se poate bucura!
LA MULTI ANI!