24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Din nou se încălzește ciorba politică în sala de plen a Palamentului României. Liberalii sunt în transă. Cred că au călcat în ceva, care le poartă noroc și pot să facă ori și ce vor mușchii lor. Au acel aer invincibil, ce nu mai este impresionat de nici o primejdie, fie ea a moțiunii de cenzură. Liberalii lui Orban merg la moarte cu aceeași seninătate dacică de a o privi în ochi, relaxați, dornici să se întâmple ceea ce li s-a promis în consolidarea lor la putere, dacă nu veșnică, atunci pe cel puțin în 20 de ani de acum înainte. Această încredere în destin este benefică doar nașterii eroilor postmortem, dar și a unor victorii de parcurs, obținute nu datorită unor strategii uluitoare, cât mai ales prin surprinderea adversarilor care nu decriptează nimic valoros din produsele ahtiaților de putere care ignoră evidența că doar prost ar trebui să fii pentru a te arunca singur în prăpastie, gândind că până jos îți vor crește aripi!
Soarta hulpavilor liberali nu poate fi garantată de nimeni, decât, poate, de curajul lor de kamikaze, consolidat de sângerosul harakiri, ce a înlocuit în spațiul mioritic onoarea niponă cu setea de înavuțire românească. Pe orice căi, cu orice preț.
Într-o paranteză fie spus, rădăcinile corupției, ale cărei floare a devenit tentantă și ucigătoare, se găsesc în nașterea primordială a celor care au dat, în cele din urmă, miraculosul popor român. Poate de aceea în acest spațiu este foarte greu să separi zâmbetul inocent de zâmbetul pe care se pune preț oneros.
Asistăm astăzi la o luptă crâncenă între liberali și social-democrați. Dacă primii au nimerit într-o poziție benefică lor, fiind deasupra adversarului (a se ciri dușmanului de moarte), social-democrații sunt căzuți la pământ, fiind obligați să suporte nu numai greutatea liberalilor, cât mai ales a unei majorități semnificative a poporului român, asmuțit și învrăjbit de o propagandă de luat în seamă, chiar dacă, pe la colțuri de stradă, se aud exclamații de genul: ”Nu ne impresionează ei cu piețele publice pline. Noi avem poporul care ne-a votat!”
Într-adevăr, dacă ar fi să dai crezare cuiva, atunci dreptatea merge fără doar și poate înspre social democrați, cei care, chiar dacă sunt îngenunchiați, au legea de partea lor, în ceea ce privește majoritatea parlamentară și modul în care poți să te miști, în plan legislativ, într-un an electoral.
Liberalii au de partea lor mecanismele puterii, dar și păstrarea în terenul de joc al lui Klaus Werner Iohannis, președintele, cel care, aflat la al doilea mandat, aduce cu el în joc votul covârșitor a celor care i-au acordat încă un mandat prezidențial, chiar dacă, tot conform Constituției, ca președinte, îi este interzis să fie partizan cu un partid sau altul. Klaus Werner Iohannis nu numai că nu recunoaște această prevedere constituțională, dar iese la atac cu pieptul dezgolit, adăpostind în umbra sa chiţăielile lui Ludovic Orban, primul ministru și ale lui Florin Cîțu, ministrul de finanţe, cel care a băgat spaima în investitorii străini, căci pe cei români nu i-a mai văzut la ochi nimeni, de trei luni de zile de guvernare liberală.
Din laboratoarele diabolice ale lui Orban/Turcan a fost scoasă în teren mașinăria ”asumării răspunderii”, drăcovenie ce poate să fenteze dezbaterea parlamentară, fără ca aceasta să se și întâmple, descoperind acea gaură de ac prin care pot să fie trecute toate legile, invitând la dans opoziția și ale ei moțiuni de cenzură, atât de necesare grăbirii declanșării alegerilor anticipate.
Trăim una dintre cele mai penibile lupte politice, de genul luptelor egale în care unul dintre competitori are mâinile legate, picioarele legate, căușul pus în gură și în rest are dreptul să inițieze moțiunea de cenzură care duce automat la prăbușirea guvernului. Prăbuşire pe care o dorește PNL și USR. Și cam atât căci ”imoralii” ALDE et. comp. PMP, PRO România sunt partide care vor fi pulverizate la votul celor minim 5%, plaja lor desenând un spațiu electoral de maxim 3%.
Electoratul de azi nu mai poate fi confundat cu electoratul de ieri și nici măcar cu electoratul de mâine, atâta timp cât s-a conștientizat acest moment aparte al timpului prezent, în care trădarea are nu numai importanța destructurării, producerii și conservării haosului, cât mai ales ea a început să scoată la suprafață răni purulente, ale căror infecții devin mult mai periculoase decât obştescul sfârșit.
Deja jocul politic nu mai ține cont de interesul cetățeanului, el este concentrat asupra scenariilor derulate în scopul păstrării Puterii cu orice preț, inclusiv cu prețul deșteptării ursului din PSD, care are forța de a ignora rănile și de a se năpusti ucigător asupra atacatorilor săi, în cazul nostru, coioții galbeni!
ADI CRISTI
