24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Începe un nou volum al ”Bâlciului deșertăciunilor”. De această dată autor nu mai este William Makepeace Thackeray (n. 18 iulie 1811 – d. 24 decembrie 1863), ci inepuizabilul pas de deux a duetului Klaus Werner Iohannis și Ludovic Orban, care în timpul lor liber sunt: președintele României, aflat la al doilea său mandat, respectiv prim ministru de sacrificiu, întru binele românilor. Vorbim astfel, din ce în ce mai serios, de jocul de-a alegerile electorale înainte de termen. Avem noi feelingul că dacă mergem la anticipate, vom reuși. Vom scoate țara de pe linia moartă și ne vom trezi împreună în Rai. Adio iad, bine te-am găsit Paradis cu zâmbetul pe buze. Vom fi ceea ce nu am mai fost, chiar dacă în realitate ne vom întâlni aceeași, unul lângă celălalt, cu aceleași răni, cu aceleași bătături, dar buni nevoie mare să fim pregătiți de un nou drum, de o nouă cale înspre care gândim că se află fericirea. Este ca și cum pe aceeași bancă sărutul poate fi dat neprihănitei sau hoaștei, funcție de cine se așează lângă tine, chiar dacă tu continui să fii același. În ultimul timp perechea nu mai are inițiativă, ea fiind așezată forțat în fotografie. Să fie și ea motivul care să ne dezvolte aparența, înspre ”schimbarea decisivă”, care ne dă aerul trezirii, deșteptării, schimbării la față, acompaniați fiind de necesara răsuflare ușurată: bine că ne-am revenit! Pe fondul problemei, stupoare, nu și-a revenit nimeni. Doar pălăria a fost schimbată, sub ea rămânând aceeași Mărie. Același sistem legislativ agresiv, prin ordonanță de urgență, preferința executivului, chiar dacă urgența trotinetelor electrice nu dădea în clocot, aceeași modalitate de excepție de a legifera prin asumarea răspunderii, devenită obraznică (în numai o noapte s-au dat 25 de ordonanțe de urgență și, în timp de trei luni, Guvernul Orban și-a asumat răspunderea de șase ori – SIC!)
Rămânem în picioare și așteptăm să treacă pe lângă noi fericirea, dar ochii lăsați să se zbenguie pe linia orizontului sunt din ce în ce mai tulburi, din ce în ce mai plini de lacrimi. Nu mai avem răbdarea, pe care nu am avut-o niciodată în stare activă, de a ne asculta unul pe altul, așa cum nu mai avem răbdarea de a ne gândi la binele celui de lângă noi, dacă acesta nu ne ține în brațe. Continuăm să fim blocați în orgoliile deșarte ale celui care, conjunctural vorbind, are dreptul de a decide încotro se vor duce banii publici.
Între timp, Ludovic Orban a acceptat să interpreteze rolul sacrificatului pentru un grup organizat, concentrat să adăpostească țara în Grădinile Cotroceni, dând astfel voie unei creații ciudate să pună pe scena vieții telenovela ”România – păpădie de nu mă uita!”
Trebuie să fim atenți la constarea că noi, în ultima vreme, am trecut de la visare la realitate, de la dorință arzândă la trezirea pe caldarâmul străzii, de la iluzia Edenului la duritatea străzii, pe care nimeni nu te mai recunoaște, nimeni nu-ți mai întinde o mână, atâta timp cât rămâi al nimănui!
Am intrat pe ultima sută de metri a acestui an electoral, an în care vom scoate în stradă violența verbală, amenințarea din ce în ce mai greu de stăpânit, războiul alimentat cu explozibilul gata oricând să ne arunce în aer, fără a mai ține cont că de fapt deflagrația este una de sinucigaș, de kamikaze (fără ca sacrificiul să-i ofere cele șapte fecioare pe lumea cealaltă).
Această din ce în ce mai neaşteptată convulsie electorală ne pune în situația de a asista pe față la o suită gălăgioasă de alianțe electorale, de regulă între partenerii sudați în lupta împotriva PSD, care, de cele mai multe ori eșuează, fâsâind speranța cu care, pe timpul opoziție liberalilor, useriștilor, plusiștilor, de exemplu, se lucra la salvarea națiunii. Astăzi liberalii vor să meargă singuri în alegerile locale, construindu-și strategiile după formula un partid – un candidat, refuzând orice alt amestec al aliaţilor lor, cum de fapt procedează și USR cu partenerul său strategic PLUS. Acest mod de înțelegere nu va face altceva decât să şubrezească de această dată din interior șansele partidelor politice care nu dețin postul de primar în activitate. În general, primarul se alegea în turul al doilea, moment în care calmați la orgoliile rănite, cei din spatele calificaților în turul al II-lea puneau mână de la mână și creșteau zestrea candiatului ajuns în finală, alături de actualul primar.
Acum, când meciul se joacă într-un singur tur, nemaiexistând posibilitatea cumulării votului învinșilor, va câștiga cine va aduna cele mai multe voturi.
Toate aceste înțelegeri se întâmplă într-un mediu viciat de dușmănie, de răutatea unuia împotriva celuilalt, fără a găsi care joacă rolul omului bun, atâta timp cât în scenă omul rău e omul bun ajuns în opoziţie, iar omul bun devine omul rău de la putere.
ADI CRISTI
