PETARDE CU EFECT ÎNTÂRZIAT

Nu există zi lăsată de la Dumnezeu să nu o începem făcându-ne cruce. Dar nu pentru ajutor, nu pentru întărirea relațiilor cu Tatăl Nostru, ci pur și simplu pentru a ne minuna de ceea ce ni se tot întâmplă, din mai rău în mai rău, din mai al dracului înspre și mai al dracului. Am ajuns să fim drăcuiți, chiar dacă în cele din urmă ne drăcuim și singuri. Am ajuns să nu ne mai recunoaștem, să nu mai ținem cont de ceea ce se întâmplă cu noi. Președintele nostru drag (și al tuturor) este lovit de o anume dambla anti-PSD. Indiferent de care este subiectul discuției, Klaus Werner Iohannis repetă ca un pacient fără șanse: PSD este de vină! PSD este de vină! Are o ciudă dictate de cel care îi scrie discursul și care cu siguranţă că îi șoptește complice ”Șefu, dă tare aici, în călcâiul lui Achile, că totul ne duce în brațele PSD”!

Ura cu care Klaus Werner Iohannis demonstrează că este în stare se pulverizeze deasupra țării are efectul unui nou coronavirus.

Se pare că adevăratul coronavirus despre care unii specialiști au reușit să se dezmeticească și să descopere o simplă gripă, este adevărat mai puțin agresivă decât gripa noastră cea de toate zilele, în urma cărora în fiecare an înregistrăm zeci de morți, fără ca cineva să fie închis în casă 15 zile, să se oprească avioanele, să fie izolate localitățile, este de fapt în nebunia neuronilor conducătorilor noștri, care și-au pierdut uzul rațiunii, așa cum se mai pierde o scrisoare sau un număr de telefon sau pur și simplu așa cum se mai pierde trenul.

Este incredibilă ambiția prezidențială de a vedea doar acea jumătate a paharului plin în care ”oameni de bine”, atenți la astfel de trepidații prezidenţiale, nu ezită să toarne cucută pentru a se minuna, mai apoi, de frumusețea mortului.

Creșterea speranței de a ne descurca singuri și cu președintele nostru, pentru care doar liberalii contează, este o simplă minune despre care vor vorbi urmașii urmașilor noștri. Pentru toți oficialii care au descoperit coronavirusul în bătătura țării a fost o zi plină de dezmeticire, care pentru a nu avea un efect străin intențiilor lor la calm și la cumpătare, au făcut tot posibilul cu un consum maxim de energie ă nu care cumva presa să alarmeze polulația, alegând în cele din urmă fuga din fața jurnaliștilor avizi să afle în sfârșit un punct de vedere oficial al guvernului de la București.

În viziunea președintelui, același lingușitor de liberali, guvernul Orban este cel mai bun, își face cel mai bine treaba, chiar dacă se află în postura sa de guvern anchilozat cu un singur grad de mișcare (să se ocupe de treburile curente ale țării, fără o altă complicație) și nu poate fi descoperit în descrierea prezidențială în care guvernul se afla în postura celui mai performant executiv, este adevărat cu atribuțiile amputate, atâta timp cât lipsa ordonanţelor de urgență îl prezintă țării ca un guvern lipsit de mâini și de picioare. Nu că le-ar trebui mâinile și picioarele, atâta timp cât, lipsa acută a Guvernului Orban este de fapt aceea de neuroni harnici și civilizați. Dacă nu au, nu au! Cine să-i mai înțeleagă? De unde această prostie de a te înfățișa în fața țării goi și turmentați, doar pentru a răspunde la apelul de seară? Cum prostia nu doare, ce anume îi mai poate opri, ce anume îi mai poate scoate din anonimat?

Klaus Werner Iohannis a fost îngenunchiat, de această data brutal, de către CCR. Se pare că l-a scuturat puțin, eliberându-l din acest frison al disperării, făcându-l pentru prima oară în ultimii șase ani să-și pună o simplă întrebare: Am greșit sau încă nu?!  Evident, pentru a răspunde, a cerut câteva zile de documentare și formulare a adevărului care contează și nu doar al adevărului care este necesar (așa cum a crezut președintele nostru de ce trebuie supralicitat Ludovic Orban)

După câteva zile va sosi din nou în fața noastră Klaus Werner Iohannis pentru a ne anunța care îi este decizia, de această data sperăm atins de umbra legii. Imperativul ”fără prim ministru PSD” s-ar putea să capete câteva nuanţe, chiar dacă Maricel Ciolacu a declarat că pe PSD la această oră nu-l interesează guvernul lui Iohannis, așa cum a recunoscut că-l interesează respectarea Constituției de către Klaus Werner Iohannis. Alegerile anticipate sunt o rezolvare a unei crize politice și nu trebuie ca, prin organizarea lor, să declanșeze o profundă criză politică, așa cum președintele nostru a încercat să ne ofere un spectacol de neuitat cu Ludovic Orban în rolul petardelor cu efect întârziat.

ADI CRISTI