24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Nu vreau să fiu, la rândul meu, cel care le știe pe toate. cel care are dreptate în toate cele ce sunt. Cazul Sorinei Pintea poate să tulbure o întreagă țară, dejucând planurile bolșevice ale procurorilor care se alintă doar cu invocarea articolelor de lege și din regulamentele lor de funcționare, pentru a-și motiva pur și simplu bădărănia.
Încă mai este valabilă, deci poate fi invocată, ”prezumția de nevinovăție”, statul care îi permite inculpatului un tratament uman, dacă nu chiar civilizat, de ordinul începutului de milenii III.
Cu toate că această practică a umilirii, a degradării condiției umane, de către cei care pun întrebări și care nu dau răspunsuri nimănui, nu este una nouă, ea având deja un mizerabil istoric al ultimilor 15 de ani, când a fost implicată a treia putere în stat, Puterea Judecătorească, dar și Serviciile Secrete, în rolul descalificant al spălătorilor de geamuri la Palatele Puterii, în special ale celor de la Cotroceni.
Justiția la televizor este un proiect de ”succes” al sinistrului Traian Băsescu, autorul umilirii în direct a adversarilor săi politici prin intermediul culoarului Procuror-Judecător-Pușcărie, traseu care nu de puține ori a fost străbătut de oameni dovediți într-un final, nevinovați. Acest tip de discurs democratic este de fapt o deviere de la regula de bază a democrației, respectul față de demnitatea umană, apărarea libertăților și drepturilor cetățenești, fără nici un fel de compromis.
Traian Băsescu a inclus în ecuație, o constantă, care, chipurile, ar întări o idee, ar îngroșa deznodământul voinței sale de unic conducător, chiar dacă nici măcar el, Zeus, nu și-a permis să râdă în nas poporului român, proaspăt ieșit dintr-o incoerentă dictatură. Urmașul nesperat al Marinarului, Klaus Werner Iohannis a perfecționat mecanismul cu ajutorul căruia iată, încearcă marea cu degetul, astfel încât să reușească, la rândul său, să se impună, să-și rezolve cu prioritate angoasele viu colorate.
Cu cât amețeala de pe scena politică a țării devine mai mare, cu cât agitația crește în turație, încep să apară, decantări nesperate, datorate, științific vorbind, forței de centrifugă. De la centru spre margini. Din nucleul central, împrăștiat la periferia lumii.
Continuă să existe ceea ce nu am sperat că mai poate exista, într-o lume ieșită din al doilea val de dictatură, de la Ceaușescu la Băsescu și iată, astăzi, chiar dacă rima nu se mai păstrează, fondul problemei există, de la Băsescu la Iohannis. În același regim dictatorial în care legea devine pentru conducător un gest facultativ, nu o obligație, chiar dată în Constituție nu există o așa zisă separare ale obligațiilor simplului cetățean și a conducătorului, precizând explicit că nimeni nu este mai presus de lege, legea fiind obligatorie pentru toți!
Într-o firească și necesară recapitulare cu cei care atacă România, în partea sa de sănătate, în partea sa de putere, în partea sa de umilinţă, dar și în partea sa de frontiere, amintim astfel despre epidemia de conoravirus, epidemia de alegeri anticipate, epidemia de cătușe fluturate în fața presei, precum și epidemia migranților, care se apropie de granițele țării. Suntem prinși într-o menghină din care nimeni nu mai poate ieși, chiar dacă vor, chiar dacă nu sunt lăsați.
Obligatorie devine astăzi nesimțirea și lipsa de speranțe a celor care nu mai au șansa de a se impune în viața de zi cu zi, din cauza umilirii celor care dețin puterea, în special a reprezentanților instituţiilor de forță.
Printre actorii principali ai acestei stări, fie personaje pozitive, fie perosnaje negative, mai există în plan secundar o serie de târâturi, de râme, de viermi care își iau nume de împrumut de la canaliile istoriei, cum e Nicolae Ceaușescu (pramatia numindu-se cu emfază Marian Ceauşescu), un descreierat petru care posibila boală psihică îl menține încă în libertate, dacă nu cumva serviciile pe care le aduce unora sunt astfel plătite.
Nu mai avem nici o șansă, nici o speranță să ne privim toți în aceeași oglindă. Trebuie să conștientizăm realitatea în spatele căreia ne ridicăm, căutând partea noastră comună de dușmănie în care ura continuă să fie singurul pseudo-linat care nu ne unește, care pur și simplu ne împrăștie care încotro.
Coreea de Sud se pregătește pentru război. Italia suspendă cursurile în școli și universități pentru două săptămâni. România lui Klaus Werner Iohannis devine o altă Românie decât aceea gestionată de Raed Arafat și de prof.Adrian Străinu Cercel, printre care rătăcește Marcel Velea, ministrul Afacerilor Interne, încercând să-și întindă gâtul, să apară și el pe un coț de ecran. ÎN rest, suntem noi, acele muște fără cap sau găini cu gâtul sucit, gestionând ultimul bâzâit sau ultimul cotcodăcit.
ADI CRISTI
