POEM TIP VENTILATOR (II)

 

POETUL PE TIMP DE RĂZBOI

 

Poetul este soldatul din linia întâi.

Prezent acolo

unde moartea încearcă să se strecoare.

Poetul

transformat într-o floare de crin,

te ține de mână

prelungindu-se din înserare.

 

Poetul este tăcerea strecurată printre noi,

este starea din care ne întrupăm visători

Și facem ca ochii deschiși să nu rămână goi,

Împovărându-i cu destinul de nemuritori.

 

Poetul este soldatul din linia întâi,

pe care nici un virus nu poate să-l culce

e taina sădită în zorii de mâine

este pedepasa ce-n spate

singur o duce.

 

Poetul este soldatul care nu moare

Chiar dacă în jurul său

muritorii își ard lumînarea

 

Prin fumul înălțat își crește poemul

ce riscă să nu mai fie rostit

(în valuri înalte se aruncă uitarea).

 

Poetul este soldatul zidit în cuvânt

Este zidul la care

sunt împușcați condamnații

Sau hotarul ce ne desparte de moarte

Acolo unde rămân lacrimi

păstrate în chip de decorații.

 

ADI CRISTI