Reportajele mele. 1927-1938 de F. Brunea-Fox, supranumit „prințul reportajelor”, în Biblioteca Memoria

Unul dintre cei mai buni reporteri din perioada interbelică, supranumit „prințul reportajelor”, F. Brunea-Fox a marcat istoria presei românești prin celebre articole precum „Cinci zile printre leproși”, „Ali Kadri, «Sultanul» din Ada Kaleh” și „Trenul-fantomă”, incluse în cartea de față. O mărturie în același timp simplă și profundă, realistă și plină de compasiune, despre viața celor aflați la periferia societății.„O lume întreagă de dezmoșteniți ai soartei, toți cei care n-aveau după ce bea apă, toți cei de pe treptele tribunalului, toți cei pe care îi aștepta spitalul sau pușcăria, toată suferința și mizeria Capitalei și a provinciei și-au găsit ecou în scrisul acestui mare, neobosit și generos reporter. […] Oricît și oriunde se va vorbi despre reportaj, va trebui să se spună că Brunea-Fox a pus piatra de temelie a reportajului românesc. O istorie a presei române – a gazetelor care apar în fiecare dimineață și sînt citite, cînd e cazul, pe nerăsuflate, dimineața – va trebui să-i închine un capitol întreg, așa cum istoriile literaturii române închină capitole întregi lui Mihail Sadoveanu sau Liviu Rebreanu.” (Geo Bogza)

Brunea-Fox (pseudonimul literar al lui Filip Brauner, 1898-1977) s-a născut la Roman, într-o familie de intelectuali evrei din Chișinău. În timpul Primului Război Mondial, familia s-a mutat la Iași, unde Brunea-Fox a urmat liceul. A debutat în presă la 19 ani, în revista Arena, iar ulterior a fost redactor la ziarele Dimineața (1925-1937) și Adevărul (1932-1937) și a semnat articole în publicații precum Cuvîntul liber, România liberă, Viața Românească, Jurnalul de dimineață, Lupta, Reporter, Curierul Israelit. De același autor: Memoria reportajului (1985), Hîrca piratului. Peisaje dunărene (1957), Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și crimelor legionare (1944).