POEM TIP VENTILATOR XVIII

POPOR DE SACRIFICIU

 

Stau și privesc în gol

iar golul devine mai plin

mai plin decât paharul

din care începe să se prelingă

amarul.

 

Nu mai sunt eu

chiar dacă aș vrea

în continuare să fiu

cel despre care scriam

prefăcându-mă că nu-l cunosc,

că nu-l știu

 

Stau și privesc acolo

unde m-am lăsat să aștept

și unde nu am mai fost

învățat pe de rost

 

viața cândva era plină

astăzi a ajuns să respire

singur cu singur

o întreagă zidire

luată în loc de izbăvire

 

Stau și privesc în gol

iar golul devine sol

cu capul pierdut

mă ridic și salut!

 

ADI CRISTI