Am început să-mi chem trecutul
Strigam în mine ca-ntr-o hrubă
Și atunci din chip s-a desprins lutul
în aer desenam o tumbă.
Țăranii nu știau ce-i treaba
atacului cu virusul vrăjmaș
Cu bâta pregătiți, dar și cu barda
pândeau să sară-n cârca celui laș
Degeaba, înțelegerea-i străină
despre atacul gripei, nemilos
țăranul uns cu vin și cu slănină
zăcea în pat cu viața pân la os
E vremea când cel nevăzut apare
cum mai apar corăbii din ocean
ce-au dispărut cu ani în urmă
și care azi se schimbă-n buzdugan
Mai stai, țărane, să se schimbe lumea
să simți și tu năprasnicul atac
cum vine din senin, furându-ți pâinea
și viața să îți bage ață-n ac.
ADI CRISTI