Văd cât de nevăzut pot fi
absent în strigăt simt durerea
De parcă aș veni din tine
Cosind tăcerilor tăcerea
Atunci când împietrirea strigă
Și nemișcarea dă în clocot
Văd cât de nevăzut pot fi
În ploaie cad cu tot cu ropot
Absent în strigăt simt durerea
Cum hohotește disperarea
Te văd fluidă cum înalți
Un zmeu, o pasăre , chiar zarea
Lăsând în urmă albă calea
ADI CRISTI
Frumos poem, rotund, implinit, desavarsit. Felicitari!