NOUĂ NE ESTE SOMN

Ludovic Orban tună și fulgeră. Am intrat în ultima fază a nebuniei. Spaima și dezordinea accentuează finalul de campanie electorală. Din agresivitate în agresivitate riscăm să ne trezim pe noul câmp de luptă, scos în stradă, acolo unde un primar își iese din minți când un potențial alegător nu a răspuns pozitiv la rugămințile acestuia de a-i mai da încă o dată votul. Refuzul alegătorului i-a aruncat o pânză neagră peste ochi, intrând pur și simplu cu mașina în dezinteresatul alegător.
Momentul de haos și de stupoare este prelungit în dezbaterile parlamentare. Ultima victorie de până acum a opoziției a fost cu votul dat la Ordonanţa de Urgență privind Rectificarea Bugetului de Stat pe 2020, când coaliția majoritară a votat printre altele pentru majorarea punctului de pensie cu 40% .
O astfel de victorie, chiar dacă este fără finalitate practică, neexistând de fapt creșteri de pensie anul acesta, la nivelul celor votate, poate fi o grenadă aruncată în curtea PNL, acum în preajma alegerilor, existând posibilitatea unor deflagrații care să creeze pierderi majore celor care nu au știut să gestioneze avantajul cu care Klaus Werner Iohannis creat prin atacurile suburbane la adresa unui partid politic. După ce și-a văzut sacii în căruță, se poate citi și al doilea mandat la Cotroceni, președintele i-a lăsat pe liberali să se descurce singuri cu PSD, el doar, din când în când, amintind că acesta este un partid toxic. Ludovic Orban a preluat de nevoie limbajul grobian al președintelui la adresa principalului lor dușman politic, PSD. Alături de el l-a aliniat și pe Florin Câțu, ministrul de Finanțe, cel care a fost terfelit din vechime de pesediști, fiind făcut albie de porci. Acum, ajuns la Putere, Florin Câțu nu s-a lăsat invitat de două ori și a trecut la atacul virulent asupra oricăror gesturi pe care le fac liderii PSD, din imbecili și prostovani ne mai scoțându-i.
Singura lor diferență este că limbajul acesta grotesc s-a nimerit să fie făcut în plină campanie electorală, în momentul în care cu o jumătate de față zâmbeau și cu cealaltă înjurau invariabil pesediștii din țară. O astfel de prezentare nu poate fi decât compromisă, lipsită de credibilitate, mai ales că, prin toate acțiunile provocate, Ludovic Orban și ai lui dădeau de înțeles că ei nu sunt de acord cu salvarea poporului român din sărăcie (SIC !)
Grenada aceasta își păstrează efectul de lungă durată, mai ales că distanța dintre alegerile locale și alegerile generale îi permite acest scenariu prin care este păstrată mânia populară împotriva celor care îi duc la sapa de lemn.
Aici strategii galbeni nu au fost atenți la ceea ce se poate întâmpla. O posibilă poziționare a PSD în fruntea listei sau la o diferență foarte mică sub partidul lui Orban nu va face altceva decât să potențeze posibila victorie al generale, ceea ce nu va schimba cu nimic ”starea națiunii”. Dar, social-democrații nu vor ezita să insiste pe un fapt demonstrat, că doar ei vor fi în stare să le mărească în cele din urmă pensiile, că doar ei reprezintă partidul pe care îl doare sincer suferința poporului.
O astfel de absurditate devine reală, benefică într-o țară ca România, în care trăim de pe o zi pe alta, în cele mai nefireşti situații.
Nu putem uita că trăim în pandemie, fără ca aceasta să mai fie luată în seamă. Candidaţii la primărie sunt ca fiarele sălbatice la București, singurul loc din care mai răzbate în țară urlete și vaiete, datorate loviturilor sub centură a celor cu gură mare și cu minte puțină.
Din ce în ce mai puțină minte, din ce în se mai puține speranțe, din ce în ce mai multă mascaradă, mai multă prostie și mârlănie, iată, după 30 de ani de validare a dreptului fiecăruia la propria opinie.
Se pare că suntem prinși la mijloc, că nu mai avem loc de atâta disperare a celor care nu știu cum să trăiască decât în funcții mari, că nu știu cât costă o pâine și cum să te descurci timp de 30 de zile cu opt sute de lei.
Mai sunt doar câteva zeci de ore până când suntem chemați să punem ștampila. Mai mult ca oricine de data aceasta trebuie să mergem la vot. Doar noi putem să schimbăm acum ceea ce nu am reușit să schimbăm timp de 30 de ani.
Ultima strigare este adresată ungurilor: Vreți să luați Transilvania? Foarte bine dacă poporul acesta este de acord. Luați-o și duceți-vă, învârtindu-vă. Nouă ne este somn și tare repede am mai adormi dacă suntem lăsați în pace!
ADI CRISTI