ÎNCĂ ZECE MILIOANE DE COMENTARII

Respiraţie artificiale au început să aibă regimul ultimei sute de metri pe buza prăpastiei a anului 2020. Toate dezastrele și toate break news-urile și-au dat întâlnire la marea îmbulzeală cu ultimele secunde ale scurgerii timpului, astfel încât să se reușească încă o dată salvarea aparențelor pe muchie de cuțit.
Cred că, productiv ar fi să ne eliberăm din strânsoare, din încleștare, să ne limpezim cu calm starea normală, detașată de pedeapsa urii și a dezbinării, astfel încât să ne recăpătăm mintea lucidă și odihnită de dinainte de a ne arunca în vâltoarea noroioasă a politicii postdecembriste.
Nu ar trebui să ratăm noua noastră șansă, care ne-ar putea așeza pe mal. Care ne-ar putea scoate din vârtejul patimilor nestăpânite, din spirala din care nu ne mai putem desprinde, decât în momentul în care avem răbdarea de a constata că și fără noi lumea poate să meargă pe jos, că și în lipsa noastră răsare Soarele, plouă afară sau iarba răsare în aceleași condiții meteo. Diminuarea aportului nostru personal, chiar dacă ne aruncă în aer orgoliul nemăsurat, ne eliberează ceea ce nimeni nu ne-a dat, echilibrul și liniștea, detașarea și eliberarea din angoasele luptei cu orice preț, oferindu-ne cele mai ignorate nestemate, prețioase vederii dar și vieții de zi cu zi.
S-a spus (și încă se mai spune) că puterea corupe. Cei aflați la putere nu ezită să-și murdărească mâinile cu banii pe care îi găsește ca fiind ai nimănui. Numai buni să fie luați, de pe birourile lor, din administrația centrală. Și, cum să nu pui mâna pe ei când aceștia se dau răniți în aripă și strigă neputincioși, parcă: ”Pe mine cine mă ia acasă?”
Dar, cei care au fost atâta amar de ani pe funcții din care accesul la resurse era asigurat în direct deja ca un reflex și o normalitate, este bine ca astăzi după 31 de ani să stea pe băncuță, în fața porților și să privească la lumea aflată în trecere, ce se mai întâmplă în lume, în general. Din această ipostază, mare parte dintre privitorii de azi pot să emită chiar și judecăți de valoare, din care să reușească să observe dacă ei, pe când erau la manșă, au fost sau nu mai buni decât, iată, urmașii lor.
Astăzi au ajuns la putere cei care în ultimii ani și-au dorit-o cu nesaț. Au făcut tot posibilul, dar mai ales imposibilul, pentru ca acesta să le intre în grații, să le cânte în strună. Cred că o astfel de rocadă devine necesară pentru echilibrul atât de necesar unei judicioase evaluări. Să vadă toți, pe propria lor piele, ce însemnă să te confrunți cu decizia, din postura celui care este obligat să o ia.
În timp ce partea care administrează puterea devine responsabilă pentru ceea ce se întâmplă cu țara și cu poporul, cei aflați în opoziție au la rândul lor obligația de a construi acea alternativă la guvernare prin care să fie pregătită corecția necesară restabilirii direcției bune, părăsită din cauze multiple, de regulă datorate exceselor scuzabile doar de vorbirea goală și exagerată susținută de o întindere de peltea imposibil de explicat.
În țară se amendează în regim non stop. Poliția și-a perfecționat munca cu gazdele locuințelor, fie din bloc, fie din vile, dar și cu invitații acestora. Pandemia ne-a timorat într-atât încât grija față de viață, față de respirația liberă a celor despre care încercăm protecția împotriva noului coronavirus, se transformă într-un șir lung de compromisuri.
Dincolo de ambiguitatea construită pe interogația: „există sau nu Covid-19” se mai naște o suspiciune legată de firul firesc al narațiunii nealterate în momentul în care suntem pregătiți să ne asumăm fiecare pe cont propriu destinul vindecării, dar și al protejării prin intermediul vaccinului anticovid.
Dacă nu existau și potrivnici, oameni care nu ezită să pună căruța înaintea cailor, nu am fi noi, cel mai creator popor, sensibil și neașteptat, gata oricând să spună NU în măsura în care de răspunsul lui se va încerca construirea clasamentelor.
Pentru exhibiţioniştii mioritici nu mai contează cadrul, fundalul, prim planul, atâta timp cât scenariul nu conține elementul cu ajutorul căruia să poată el ieși în evidență. Oamenii trebuie vaccinați nu pentru a face în pas înarmat împotriva activării virusului ucigător, ci pur și simplu pentru a construi liniștea necesară mersului înainte. Acel slogan liberal, ”prin noi înșine” continuă să fie activ și să facă ordine în necuprinsa dezordine care ne lipește cu spatele de pământ. A venit vaccinul în țară, populația a fost pregătită să primească această necesară ”rază de soare”, fiind pregătită după conținutul unui prospect al unui produs ”made in SUA”!
Infecționistul Adrian Marinescu de la Spitalul Matei Balș din Capitală: „A fost bine la vaccinare, e o normalitate. Am făcut multe vaccinuri de-a lungul timpului. Nu am avut nicio durere la nivelul locului de injectare. E un mesaj pentru noi toți: începem vaccinarea de aici și vom continua. Reacțiile adverse imediate sunt foarte rare și de scurtă durată. Dispar după una sau două zile. Dovezile științifice ne spun că nu vom avea reacții adverse la distanțe mari de timp. Nu există totuși siguranța de 100%. La 21 de zile se face rapelul, adică a doua administrare. Efectul maxim al vaccinului vine la şapte zile de la prima administrare. Peste un milion de oameni în lume sunt deja vaccinați. Plecând de la dovezile științifice, sper ca oamenii să decidă să se vaccineze.”
Acesta este un prim comentariu al unui specialist post-vaccinare. Urmează încă zece milioane de comentarii.
ADI CRISTI