Dirijorul Ion Marin, decorat de statul francez cu „Ordinul Artelor şi Literelor”

Dirijorul Ion Marin a declarat, joi, la primirea Ordinului Artelor şi Literelor, că una dintre lecţiile importante pe care le-a învăţat în tinereţe a fost că „arta are nevoie de libertate pentru a fi împărtăşită” şi a adus un omagiu deschiderii pe care cultura franceză o manifestă faţă de creatori din lumea întreagă.

„Pentru cariera dumneavoastră imensă, pentru această prietenie neobosită pentru Franţa, pentru legătura constantă pe care aţi făcut-o între ţările noastre, este pentru mine o mare onoare şi o imensă plăcere să vă acord această decoraţie de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor”, a spus ambasadoarea Franţei la Bucureşti, Laurence Auer, la decernarea distincţiei.

În discursul său, Ion Marin a vorbit de România anilor ’80 pe care a decis să o părăsească şi despre influenţa pe care cultura franceză a avut-o asupra sa.

„M-am născut şi am crescut într-o ţară pe care am părăsit-o, în urmă cu 35 de ani, o ţară în care libertatea nu exista, unde egalitatea era doar un cuvânt în limba de lemn, a jargonului logicii comuniste, opusă fraternităţii şi care se manifesta doar prin suferinţa care ne lega”, a mărturisit el.

Dirijorul a vorbit de influenţa pe care cultura franceză a avut-o asupra sa, de la literatura pentru copii şi tineri, până la muzică şi cinema.

„Datorez formarea mea şi visele mele culturii franceze, de la Bibliotheque Rose et Verte, trecând prin Hector Malot, Victor Hugo, Alexandre Dumas, pentru a ajunge într-un final la Maupassant, Balzac, Baudelaire, Marcel Proust şi Jacques Prevert. Nu doar literatura, ci şi teatrul, cinematografia franceză – la care puteai ajunge doar prin intermediul Institutului Francez din Bucureşti. Aceste lucruri au fost decisive pentru viitorul meu”, a afirmat artistul.

El şi-a amintit că după ce a fost premiat la Concursul internaţional pentru tineri dirijori de la Besancon şi după primele concerte în Franţa, în 1983 a învăţat „că arta are nevoie, înainte de toate, de libertate pentru a putea fi împărtăşită celorlalţi” şi că graţie aceste lecţii a luat decizia să înceapă o nouă viaţă în străinătate.

„Bucuria de a ne întâlni azi aici este o dovadă nu doar că ‘imposibil’ nu e un termen francez, ci şi că, uneori, termenul ‘imposibil’ nu este român. Ce face cultura franceză unică e dincolo de splendoarea sa şi bogăţia sa. Cultura franceză a trecut mereu dincolo de ‘acasă la mine’, care a devenit ‘acasă la noi’, primind artişti din lumea întreagă”, a mărturisit dirijorul. (sursa.www.agerpres.ro)