24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
MULTĂ, MULTĂ TĂCERE
Ni se pregătește ceva.
Din nou suntem pândiți la colțul acelei serbări,
care scoate bucuria din noi,
lăsându-ne parcă ai nimănui.
Singuri și îndepărtați de linia orizontului,
cu aceeași forță cu care am reușit
să ne îndepărtăm de cerul care ne acoperă.
Ocolirea pasului a ținut să ne scoată în calea gândacului
astfel încât să ne dăm de-a dura,
presându-ne cuvântul și gura.
Am fost atât cât am ajuns să fim
mai copți decât cartofii perpeliți prin jar
și prin haina croită din chin.
Veșnica noastră pomenire se deschide la gât,
să simțim aerul cum arde abrupt.
Inima se lățește în trup
de parcă ar fi fost călcată de elefantul mamut
și se oprește în noi, ca o lovitură lipită de scut,
între aerul presat de aripile fluturelui
nimerit cu zborul în boțul de lut.
Am inundate privirea și în același timp
am lăsat mâna să-ți tremure glasul,
crezând că astfel îți așez făptura
cum altădată îți așezam pasul.
Taci
și desprinde-te de umbra mea lovită mortal de întuneric,
vezi să nu cazi
sub talpa căzută deja
în tot ce poate să însemne
peisajul feeric.
Am multe de spus
și multe de păstrat sub tăcere,
am apă sub genunchi
și multă, multă tăcere.
ADI CRISTI
