OBSEDANTA ILUZIE

Trei, doi, unu, zero! Urmează anul 2022, cu peronul pe partea doi-ului. Un an care se anunță a fi parșiv de tentant. Greu de ignorant, dispus la tot felul de giumbușlucuri, Noul An se pliază pe starea vremii, confundându-se în special cu acele încercări de vreme new casting. Trebuie să fim cât se poate de pregătiți să ni se întâmple orice, cu atât mai mult cu cât în 2022 se anunță întâmplări legate mai mult de această numerologie care tinde să ne afecteze psihic. Suntem din ce în ce mai expuși, mai hăituiți, mai plini de semne de întrebare. Noul An chiar dacă se naște din moartea Celui Vechi are particularități aparte, vizibile și greu de confundat. Există o anume dinamică care ne face să ținem minte dincotro venim, care ne ține de mână, chiar dacă această ținere este mai mult invizibilă decât vizibilă. Distanța de la mine la tine este de fapt dublul distanței de la tine la mine ar încerca astfel cineva să ne provoace la calculele aritmeticei simple, oferindu-ne șansa de a ține minte ecuația disperării, ecuație din care rezultă în cele din urmă iluzia din care ne naștem și murim într-o cu totul alt ordine. Cifrele sunt condamnările noastre la viață, așa cum viața ne dezbracă de acel giulgiu acoperitor de veșnicie, de sub care răsare cântecul îngenuncheat, cu nasturii încheiați până la gât și poate dincolo de tot ce poate cuprinde, de tot ceea ce se poate înălța.
Noul An este de fapt speranța noastră de mai bine, chiar dacă acest „mai bine” ține de conjunctură în care, în cele din urmă, ne complacem.
Nu putem să trecem cu vederea peste jocul de-a Baba Oarba la care sunt supuse partidele politice, astfel încât dintr-o data cele cândva aflate la guvernare, astăzi sunt puse în situația de a fi propriile lor victime. Să ne amintim deja de situația ridicolă în care a ajuns USR (de exemplu) partidul care mai bâlbâit decât a ajuns astăzi nu cred că ar mai putea fi. De fapt a ajuns singur să-și tragă preșul de sub picioare, prin contestația pe care CCR le-a respins-o, scoțând la lumină aberaţiile practicate de progresiști în momentul în care au fost și ei la putere. CCR a început să sancționeze pe cei care doresc să-și construiască prin proiectul de lege destinul politic, punându-le faţă în față cele două atitudini.
„Una dintre criticile aduse de USR legii bugetului se referea la o defavorizare a Sectorului 1 al municipiului Bucureşti datorate algoritmului de alocare a sumelor de bani rezultate din impozitul pe venit estimat a fi încasat la bugetul de stat.
În legătură cu această critică, CCR a menţionat că legea stabileşte un criteriu unic şi unitar de finanţare a tuturor sectoarelor municipiului Bucureşti şi realizează o alocare de principiu identică în privinţa acestora, astfel că o finanţare preferenţială a unui sector sau altul este exclusă.
„Algoritmul de alocare a fondurilor este clar şi comprehensibil, însă nemulţumirea autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate nu vizează acest aspect, ci o pretinsă insuficienţă a fondurilor băneşti alocate Sectorului 1 prin prisma unor situaţii de fapt. Or, asemenea susţineri nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, Curtea neavând competenţa de a cenzura o opţiune a legiuitorului în sensul reglementării unui anumit mod de alocare a unor resurse financiare pentru unităţile administrativ teritoriale. Ţine de marja de apreciere a legiuitorului să stabilească soluţia legislativă cea mai potrivită şi adecvată pentru a realiza scopul alocării acestor resurse, respectiv asigurarea dezvoltării şi stabilităţii financiare a unităţilor administrativ teritoriale şi echilibrarea bugetelor locale”, se explică în motivare.
De asemenea, CCR a amintit că, potrivit jurisprudenţei sale, „aprecierea caracterului suficient al resurselor financiare este o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern” (decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.160 din 2 martie 2016, paragraful 56).n opinia CCR, această critică a USR vizează aspecte ce ţin de opţiunea legiuitorului şi de oportunitatea actului de legiferare, astfel că obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.6 alin.(2) din lege este inadmisibilă”.
Ne ajunge din urmă anul cu din ce în ce mai mulți „2”. Un număr care ne aduce aminte că nu suntem singuri, că destinul nostru este acela de a fi împreună, forțându-ne să fim mult mai atenți cu cei de lângă noi, astfel încât singurătatea să nu devină obsedanta iluzie a celor care pierd.
ADI CRISTI