Poem citit

 

Cuprind îmbrățișarea cu ochiul

mai strânsă decât brațul încolătăcit

mai adânc pătrunsă decât focul

lăsat să ardă în cărbune, mocnit.

 

Dă-mi voie să fiu sau să nu fiu

Dă-mi voie pe câmp să alerg

Fără a avea știința culegerii

Să scriu chiar și ceea ce șterg

 

Fă din mine semnul învierii

Sau al ceasului în aer oprit

Lasă-mă să fiu numărătoare

Sau ultimul băț de chibrit

 

De mine să depindă următorul pasul

neașezat pe pământ

În aer zidindu-și elanul

Cum în silabe este tăiat un cuvânt

 

Dă-mi voie să fiu întâlnirea cu taina

Un fel de pătrundere în necunoscut

Poemele cad în ochiul deschis

Cum mai cad umbrele în mormânt.

 

ADI CRISTI