POEMUL DE SÂMBĂTĂ

 

POEM RECUPERAT DIN OCHII UNUI COPIL

 

O privire de copil

îmi trage preșul de sub picioare

căderea mă rostogolește

într-un fel de plutire peste margini

și mai ales peste degetul pus pe moarte

cum se mai pune ștampila  pe trecerea liberă

 

mă pivește copilul în ochi

cum altădată priveam și eu gura tunelului

sau țeava de armă

înaintea sclipirii focului

hotărânt să-mi spună povestea

cu  zâmbetul nevinovat de ferm

 

se întinde copiul spre mine

sugerându-mi să-l iau în brațe

și atunci când cad ispitei constat

că în brațele mele

se cuibărise deja

o dragoste similară cu dragostea de țară.

ADI CRISTI