24:ORE Cotidianul 24:ORE Iasi
Adi Cristi
Traian Băsescu continuă să fie președintele de facto al României. O astfel de afirmație, credibilă pentru o zi de 1 aprilie, demonstrează profunzimea de a rezista și ”a doua zi după” păcălirea națiunii române. Chiar dacă au trecut deja trei zile de când am sărbătorit Ziua Internațională a României (se poate citi și ”Ziua Internațională a Păcălelii”), mortul de la groapă încă mai este așteptat să se reîntoarcă, să reînvie, cu atât mai mult cu cât exemplul lui Iisus Hristos, din acest mijloc de aprilie, ne va da în continuare speranțe în astfel de patimi, întru Învierea de apoi.
Dar, să nu diluăm mesajul veșniciei întru dragoste de Dumnezeu , cu păcătoșii noștri cei de toate zilele. Și, când mă refer la păcătoșii noștri cei de toate zilele, cu siguranţă că nu-l uit pe cel care ne-a umilit și batjocorit cel mai mult în ultimul deceniu, pe suspectul de azi, Traian Băsescu.
Revenind la constatarea din debutul acestui editorial, nu vreau să rămân dator nimănui cu o minimă explicație lămuritoare. Cum să mai fie Traian Băsescu președintele României, în anul 2015, când poporul l-a ales să stea la Cotroceni, până-n 2019, pe Klaus Iohannis? Și, atunci, ce rol mai are Traian Băsescu dacă în continuare, în spațiul mioritic, se vorbește mai mult despre el decât despre actualul președinte legitim al României? Cum să interpretăm reflexele condiționate ale instituțiilor statului de a reacționa în continuare la zicerile președintelui jucător, sesizat de Klaus Iohannis în postura pensionarului, căruia îi place să posteze în spațiul virtual al rețelelor de socializare?
Este adevărat, ar trebui să ținem cont și pe acest teritoriu al puterii de perioada de tranziție. O tranziție la fel de întârziată, care pune în evidență inerția celor care au fost timp de zece ani la ordinul președintelui jucător, fiind practic asimilați cu angajații de pe moșia băsesciană, alta decât cea de la Nana, atâta timp cât acesta are întinderea întregii Românii.
Arogant, obraznic, șmecher, bădăran, lipsit de elementarul bun simț și de cei șapte ani de acasă, Traian Băsescu nu ezită să se amestece, în continuare, în tot ceea ce s-a amestecat pe când era președintele țării.
În replică, actualul președinte, Klaus Iohannis, nu se lasă intimidat de furia băsesciană, încercând să definească în clar care sunt piesele reale, adevărate și care contează pe tabla de șah, în actualul format al Președinției României.
Traian Băsescu vorbește ca un simplu pensionar, cu o pensie cât să ajungă la alți șase pensionari normali ai țării, fără a mai vorbi despre facilitățile pe care legea le acordă unui fost șef de stat, chiar și lui Traian Băsescu, cel are va rămâne în istorie ca unul dintre cei mai slabi și mai nepricepuți conducători de țară.
Mai mult, întregul său edificiu, supranumit ”independența justiției”, a ajuns o caricatură (și ea nereușită), acum când sistemul de el creat, privit din exterior, îi dă imaginea unui Guantánamo în care politicienii sunt asimilați teroriștilor. Pe când se afla el la putere avea nevoie de acest instrument pentru a-și netezi calea, reușind la un moment dat să-și facă toate poftele, de a fi unicul, Zeus, cel care decide în toate chestiunile posibile și imposibile, trădând din visele unui dictator evadat în realitate, fără știrea părinților săi.
Astăzi, Traian Băsescu nici usturoi nu a mâncat și nici gura nu-i mai poate stăpâni revolta față de procurorii DNA, ajunși adevărații torționari, care o țin în pușcărie pe nevinovata sa creație politică, Elena Udrea.
Cu siguranță că, Traian Băsescu simte cum funia începe să-i caute gâtul, din ce în ce mai precipitat. Cu fiecare zi consumată prin îngroșarea dosarelor de la DNA numele său este din ce în ce mai des rostit în temele pentru acasă ale denunțătorilor. Această ”invenție” a oamenilor săi, gen Alina Bica, ajunge astăzi să-i sfredelească tălpile, să-i pătrundă până la creier, înlemnind oamenii din CSM, care ar trebui să pună Inspecția Judiciară la lucru, să cuantifice pagubele pe care Traian Băsescu începe să le provoace sistemului Judiciar, atât de des și de constant clamat în timpul președinției sale. El vorbea Justiția de bine, în timp ce oamenii lui, gestionau marele jaf al acestui început de mileniu III, prăduiau țara, dând vina pe suferințele crizei. Nu peste mult timp ospătarul de la DNA îi va prezenta nota de plată, nu de alta dar este ora schimbului de tură.
