FÎL, FÂL ȘI PASĂREA CĂDEA

FÎL, FÂL ȘI PASĂREA CĂDEA

 

Războiul este pe punctul de a fi un nou anotimp

o iarnă haină și greu de contrazis

imposibil de încălzit la pieptul de mama

așa cum imposibilă este hrănirea

cu  laptele izvorât de la sân.

 

Războiul face parte din acea categorie de scuze

cu care Natura îți iese în cale

în locul cuvintelor folositoare

descoperite a fi pe înțelesul răbdării…

Războiul joacă pe o mână moartă

în care cacialmaua ajunge să fie lovitura de grație

așa cum cruzimea roade

din lacrima copilului abandonat străzii

sau drumului ce duce neștiutul înspre necunoscut.

 

Mai cântă la pian femeia

desenată pe aburul din fereastră

aducându-l pe Șostakovici în stradă

printre degetele ei, delicate, dar nervoase

oferindu-se ofrandă cântecului

pe când pasărea din zborul ei cădea:

Fîl, Fâl!

 

ADI CRISTI