Sar scântei din trunchiul pădurii
Trec peste bolta cerului pasager
Văd cum limitele mă dor la coate
De atâta privire, de atâtea priviri
Năvălesc spre mine, trecerea mă arde
Stau și îmi desfac foile de foc
Cum pe margini ard capete de viață
Descrețind tot cerul ars din loc în loc
Vinovați sunt restul celor de sub mine
Vinovați de moarte și de libertate
Cad pe stradă toți ce-i ce sărută crucea
Și se-ntâmplă asta în orașul Bucha
Vrem sau nu ne scrie soarta o chemare
pentru care visul trage de alarmă
și ne trece mâna prin părul tău doamnă
să vedem ce spune ghicitul în palmă
dezbrăcați de lacrimi, goi în inimi frânte
vrem să ne oprim, chirciți împietriţi
să dăm voie lumii să privească cerul
și să prindă păsări cu aripi de sfinți.
ADI CRISTI