Încăperea sufocată de praful stătut
împarte lumina
în neagră și albă
și astfel coboară în palma cu lut
un Ler pentru care hlamida e dalbă
Învață să urce un deget pe gură
și ce ar putea să însemne iubirea
din cântec un murmur parcă te fură
și-n noapte se zbate pe ziduri zidirea
E taină sau cântec prin murmur să fie
un val de pământ se ridică la stele
și-n urmă se-ntâmplă lumina să-nvie
întoarsă pe dos până la piele.
Încăpere sufocată de praful stătut
Din cântec un murmur parcă te fură
Și astfel coboară în palma cu lut
Învață să urce cu degetul la gură.
Și ce ar putea să însemne iubirea
Și-n noapte se zbate pe ziduri zidirea
Și-n urmă se-ntâmplă lumina să-nvie
E taină sau cântec prin murmur să fie.
ADI CRISTI