VIU PÂNĂ LA MOARTE

Suferința întârzie să doară
să aprindă rana sub formă de cer brăzdat
de lumină scrijelită adânc pe la margini
loc din care izvorăște încremenirea
dulcea taină a nesupunerii

suferința întârzie să răscolească
să surprindă pașii
din care pândește retragerea
această pasăre a tinereții
pe aripile căreia stă să se nască
prăbușirea
sau poate să fie vorba doar de trecere
trecerea și petrecerea
peste care se întâmplă minunea
răscolitoarelor cântece
despre retragere și pace

un pas înapoi poate fi
o întoarcere a destinului
în sălile de tortură
la masa de lucru din care răzbate
strigătul de durere al poemului
„viu până la moarte!”

ADI CRISTI