NOR PUFOS PESTE AMINTIRI

Face un semn discret
peste furtunile lumii
forma coifului ridicat a victorie
tresare pe câmpul de luptă
și astfel mintea descoperită
lumina orizontul ca un Soare
obligând întunericul să respire întretăiat
gâfâitul din care ies porumbeii
sau poate să fie
pescărușii înfometați…

Se întâmplă – ca în orice întâmplare
Lumina să joace rolul trădării
Să fie desprinsă din tapetul în care
Noaptea dezbrăcată de stele să fie
Căderea libertății într-o închisoare.

E veșnicia martor – penibilă-ncercare
din care iese ca un praf îmbrățișare
și vorba e șoptită – puf de nor
Din veșnicie nu cad
Doar cobor.

ADI CRISTI