FIRUL DE IARBĂ ȘI FLOAREA DE MAC

Simt inima cum lovește din tine

cu multă ciudă

sau pare să fie răzbunare sadea

 

Fără nici o scuză

o încăierare de sunete și de uimire

scoase dintr-un gâtlej răgușit

ocupat de boală

cum mai sunt ocupate

teritoriile străine cu sacrificii supreme

 

Mă simt copleșit de atâta grijă intactă

ținută în mâinile înlănțuite

în jurul gâtului

ocupat vremelnic de colier

 

Încolonat mă simt alături de umbra mea,

de copacul înfiat și de inima care lovește

necontenit în tine ca într-o tobă

mayașă

 

Dar nu a iubire, nu a protecție

ci pur și simplu

lovește prin glasul țipătului tău

cum s-ar izbi trupul în cădere

de toate amintirile noastre comune

 

Asemenea unei prăbușiri accidentale

față de care nimeni nu s-ar fi așteptat
să fie atât de crudă și de reală

inima strigă toți morții pe nume

la marea lor împărtășanie

 

Sângele se împacă cu colbul de pe șosea

palma este pregătită pentru marea strigare

Tabloul îngână Cina cea de Taină

totul rămâne sub semnul crucii

la câmp cântă coasa

şfichiuind firul de iarbă și floarea de mac