Coboară scările…
doar umbra beciului ieșit
în întâmpinare
sau gaura neagră
a spaimei
că în mine voi fi
mai adânc decât sunt adâncimile
rămase fără suspin
și fără explicații ale gâfâitul accelerat
fără noimă
Un fel de aer livrat anapoda
o împleticire a limbii în cerul gurii
o cădere de glas auzit doar
de șoaptă și mai ales
de tăcerile multiple ale acestei veri
periculos de târzii
periculos de prezentă în porii deschiși
ai căderilor de stea
un fel de zid al morții
pe care ajung să se învârtă amețitor
doar privirile noastre zălude.
Oprește-te și haide să ne tragem răsuflarea
Afară este ceață sau poate a nins
Sau cine mai știe ce este
Atâta timp cât în brațele tale este focul aprins.
ADI CRISTI