Privește cum se întoarce mâna mea
plină de tine
de parcă ai fi coșul acela
doldora cu struguri
sau trupul de care s-a lipit Soarele
fără chip de dezlipire
De parcă ar fi buzele mele
pierdute-n sărutul bezmetic
sau floarea îmbibată
cu mirosul tău nepieritor
Privește oglinda
și vezi ce bine seamănă cu tine
Pe când eu mă îngrijeam
să-ți salvez amestecul de dincolo de noi
trecuți de mult de orizont
Cum alții au rămas să traverseze
viaţa pe jos.
Priveşte-mă prin suferința bucuriei
și plângi
În hohote de râs.
