Mai merg câțiva ani
cu inima oprită la semafor
trupul nu mă incomodează
când simt infinitul
prin mine cum trece
asemenea unui fior
unui spasm,
o emoție fără de care
nu aș mai crește drumul
ridicat în picioare
să-mi ajungă până la creștet
și poate mai sus…
acolo unde inima mea
a ajuns
o clipă de taină
un cuib de pasăre
nezburată
o poveste închisă
între a fost odată și niciodată.
Mai merg câțiva ani
cu inima oprită la semafor…
când verdele s-a copt
și a devenit roșul continuu
sub formă de linie
și de țiuit
ce-ți scoate nervii prin urechi
și prin ochii dați peste cap
trece viața descrisă în rezumat:
ce mult te-am iubit
ce mult te-am iubit!
