𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮³: 𝐎 𝐒𝐂𝐄𝐍𝐀̆ 𝐀 𝐌𝐄𝐌𝐎𝐑𝐈𝐄𝐈 – 𝟏𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐥𝐚 𝐂𝐡𝐢𝐬̦𝐢𝐧𝐚̆𝐮

𝐌𝐚𝐫𝐭̦𝐢, 𝟐𝟒 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟕:𝟎𝟎, 𝐥𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮³ (𝙞𝙣𝙩𝙧𝙖𝙧𝙚 𝙡𝙞𝙗𝙚𝙧𝙖̆)
𝐎 𝐒𝐂𝐄𝐍𝐀̆ 𝐀 𝐌𝐄𝐌𝐎𝐑𝐈𝐄𝐈 – 𝟏𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐥𝐚 𝐂𝐡𝐢𝐬̦𝐢𝐧𝐚̆𝐮
𝐮𝐧 𝐟𝐢𝐥𝐦 𝐝𝐨𝐜𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫 𝐝𝐞 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐮 𝐇𝐚𝐝𝐚̂𝐫𝐜𝐚̆
cu participarea: Ion Caramitru, Constantin Dinulescu, Vladimir Beșleagă, Mihai Cimpoi, Larisa Turea, Viorica Chircă, Vitalie Rusu, Ludmila Iachim, Dina Cocea, Ninela Caranfil, Iurie Negoiță, Nicolae Darie, Anatol Durbală, Iurie Focșa, Ana Bunescu, Alexandru Leancă, Alexandru Vasilache, Alexandru Cozub, Diana Decuseară, Elena Negru, Gheorghe Negru.
Regie – Petru Hadârcă
Producător – Virgiliu Mărgineanu
Scenariu – Petru Hadârcă, Mariana Onceanu
Compozitor – Valeriu Cașcaval
Director de imagine Oleg Popescu
Editor imagine, design grafic, colorizare – Radu Dumitru Zaporojan
Sunet – Valentin Strișcov
Lumini – Denis Chitoroagă, Grigori Snigureac
Un film OWH Studio în parteneriat cu Teatrul Național „Mihai Eminescu”, cu susținerea CNC Moldova.
Primul teatru permanent de repertoriu finanțat din bani publici la Chișinău a fost Teatrul Național de limbă română înființat la 6 octombrie 1921 de Guvernul Român. După ce mai bine de o sută de ani (1812-1918) autoritățile Imperiului Rus au limitat, interzis și persecutatlimba și cultura română în teritoriul de la est de Prut, pentru prima dată populația majoritară vorbitoare de limba română a avut acces la școală și cultură în limba maternă. De-a lungul celor 100 de ani de activitate teatrală, cea mai mare cumpănă care a decapitat și aproape că a distrus teatrul a fost perioada stalinistă (1944-1956), cu principiul urii de clasă și al terorii de partid ridicat la nivel de politică oficială. La Chișinău, pentru dreptul de a crea liber, pentru dreptul de a face artă în limba română, oamenii de cultură au murit și au fost condamnați la GULAG. A fost un dezastru și o catastrofă pentru oameni, pentru spiritul artistic și pentru teatrul românesc. Renașterea culturală și cucerirea libertății și independenței din 1990 nu a fost un miracol, ci o luptă, o confruntare zilnică (în perioada următoare 1956-1990) plină de încordare, nervi, curaj, de intimidări și restricții pentru fiecare piesă românească inclusă în repertoriu, pentru fiecare cuvânt rostit corect conform dicționarelor limbii române, pentru fiecare piesă din repertoriul universal ce promova ideile libertății și democrației. Este o istorie pe care oamenii de teatru au trăit-o împreună cu spectatorii lor.