Urletul de lup

se pune pe rană

pe spaima

din ochii holbați

când tremurul îngheață

privirile sub geană

mortalul salt îmi cere

să chem doi acrobați

ecoul pare-a fi

plasa de siguranță

acel ceva ce-mi ține

talpa pe sol fixată

chiar dacă-n jos e aer

și sus același nor

în care e căderea

rămasă fără zbor

urlet de lup

se naște în urma fugii mele

de parcă fiara strigă

din pieptul meu deschis

țin ochii-n ochii tăi

cum stă săgeata-n țintă

și trupul se prelinge

ca sunetul prin văi.

Pe chip se lasă noaptea

Noaptea capătă chip

și urlu și mă sperii

când lupii ies din mine

pe buza arsă-a serii

sunt eu

răpus de vaiet

cu frica ridicată prin părul înghețat

respir cu moartea-n față

e aerul stricat

sau hoitu să-mi miroase

ca talpa de picior

demult nedescălțată?