Nu lup

nu fiara-n saltul ei

ci urletul sau vorba

ce poartă-n fiecare

dreptul de a ne crede

că suntem singuri zei!

 

Avem sau nu avem

mai mulți perdanți complici?

În colți însângerați

torn viața-n sticle mici

 

simple pocniri din cruce

cresc florile durerii

pe umeri și pe buce…

 

Păcatul cel mai mare

e să ucizi

 

cu ochii injectați

de spaimă sau plăcere

cu mâna tremurând

sau nu

plăceri, durere

sunt urme ce ne-mpart

între abis și stele

 

păcatul morții urlă

și lupii se-nfioară

cad frunzele din noi

și anii ne-mpresoară

suntem un ghem de sfoară

dar nu de la covoare

din umbrele de-afară

de sub spânzurătoare