Mă opresc
să-mi aprind o țigară
(chiar dacă nu mai fumez
de peste 20 de ani…)
Aprind totuși ceva
să simt fumul și flacăra
cum mă-nconjoară…
o dată mi-am aprins balonzaiderul
altădată fâșul mi-a luat foc
și casa mi-am aprins-o să simt
cum ziuă se face la mijloc
Încerc să privesc lumânarea
cu flacăra ei tremurândă
și atunci văd cum începe
întunericul să mă pătrundă
E vremea să las din poeme
să-mi facă lumina mai mare
să cresc pe un zid de cuvinte
plantă agățătoare
și astfel mă vând pe căldură
pe căldura poemelor mele
gonite să-mi afle măsura
ce-mi face din trup
poeme de piele.