Ana are mere

Am pus o Ană

să răsară-n mine

cum se mai pun semințele-n răsad

Și nu am stat mai mult

de trei cuvinte

când lângă pom

s-a ridicat un gard

Și astfel în plină tăcere

s-a auzit un strigăt

tulburat

ce n-a vorbit de prune sau de pere

istoria de-atunci a tot strigat:

 

Ana are mere!

Ana are mere!

Ana are mere!

Și toate cad din singurul copac!