Dulcea pasăre a tinereții

zboară din creangă în creangă

până la marginea zării

și mai apoi dincolo

de parcă am fi condamnați

la singurătate

la zborul în neunde

și fără ochi să-l urmărească…

 

Am fost până la marginea aripii

tânăr și necugetat

încrezător în veșnicia apropiată nouă

pentru ca mai apoi

să cad într-o irecuperabilă stare

în care anii săpau grădina

pregătită

pentru acel loc plin de verdeață…

 

Dulcea pasăre a tinereții

zboară prin noi

târându-se ca o umbră

 

Ca un fluture

preschimbat din omidă

în moartea ascunsă

în petale de floare.