Dulcea pasăre a tinereții
zboară din creangă în creangă
până la marginea zării
și mai apoi dincolo
de parcă am fi condamnați
la singurătate
la zborul în neunde
și fără ochi să-l urmărească…
Am fost până la marginea aripii
tânăr și necugetat
încrezător în veșnicia apropiată nouă
pentru ca mai apoi
să cad într-o irecuperabilă stare
în care anii săpau grădina
pregătită
pentru acel loc plin de verdeață…
Dulcea pasăre a tinereții
zboară prin noi
târându-se ca o umbră
Ca un fluture
preschimbat din omidă
în moartea ascunsă
în petale de floare.
