Culegători de stele ascunse sub ciuperci

în coșuri împletite adună bolți astrale

și-ngenunchiat piciorul sub trupuri îngerești

lasă să-nvie talpa în antice sandale…

Se pierde în lumină ochiul clipind s-adoarmă

de-atâta încordare și trecere prin viață

mi se ridică glasul și-n urma lui o palmă

lovește peste gură tăcerea ce mă-nhață

Pierdut în regăsire o amintire smulsă

memoriei mă dă se-ntoarcă lama-n piept

și rana să respire privirea din ochi mulsă

de orice amintire în care eu te iert…

Poemul e iubirea pusă pe trup ca sarea

să dea gust întâmplării, să taie buruiana

și astfel în tăcere să țin în palme marea

în care orizontul mi-o dă la schimb pe Ana.