Iubesc acel pronume personal

ce îți forțează buzele

să scoată rotocoale de aer

numai bune de respirat

de folosit chiar la urgențele

gură la gură

în care viața ta răscolește

așternuturile morții

 

Mă strecor

de jur împrejurul talie

prelungindu-mi mâinile cuprinzătoare

 

cele care îmbrățișează

până la contopire

până la rătăcirea cuvintelor

prin hățișul respirațiilor sacadate

 

Văd cum se tulbură zarea

când depărtarea ajunge să fie

în dreptul gleznelor tale

iar apropierea dincolo de linia orizontului

peste care trec

asemenea storurilor de păsări

două buzișoare / două țâțișoare.