Am pus butucul între cap și cer

cu inima ținută la vedere

și ochii bulbucați fixați pe ger

să-mi iau deschis la revedere

 

Am dat de știre lumii-ntregi să afle

Că plec din lumea asta mică

Mă duc în infinitul unei calfe

Știind că tot ce cade se ridică

 

Sunt veșnic condamnat să mor

de când mă știu, de când mă știi

Pun lumii înainte un covor

să se întoarcă morții printre vii

 

Iubirea naște lumi întregi de cruci

din jumătăți tocmite să se-nchege

dar viața își prelinge pe uluci

singurătăți de jumătăți întregi

 

Vin Ană astfel înspre tine cântec

să mă auzi din piatra mănăstirii

vecenia să ți se zbată-n pântec

iar clopotul să sune imn iubirii.