Fiecare naștere

poartă cu sine

o stânga împrejur

la fel de dibace

 

o întoarcere în sine

atât cât să ne ofere

șansa dăltuită

cu zâmbete descrețite

și cu armura celui

întors din bătălii

 

Avem începutul

scos pe potecă

o învârtire de aer despletit

și așezat după fiecare

cădere de frunză

cum se mai făcea

„mis en place”

la bogatele mese boierești

spațiul în care mirificul

stă pe același scaun cu

incredibilul

față în față

cu inefabilul și impardonabilul

 

Pe sub fereastră trece

fanfara Regimentului zece

cu majorul țanțoș bătut în șa

urmărind toba

să nu bată în gol

cum mai sunt rafturile

în pandemie

la Mall.