HOȚII LA DRUMUL MARE

Intrăm în a 15 zi de campanie electorală. Am ajuns la jumătatea drumului. Deja începe să se simtă acea criză de timp, ce agită și mai mult lucrurile. O astfel de mișcare de rotație nu este bună pentru că ea, conform practicii, nu-ți dă voie să te organizezi. Nu te lasă să privești realitatea cu ochi lucizi, introducând în ecuație acea amețeală de nu mai știi ce face stânga și ce face dreapta. Ne aflăm în situația acelui sac în care sunt puși șoarecii, sac pe care cineva îl tot învârte de mama focului. Întrebat de ce face acest lucru, învârtitorul de șoareci răspunde, oarecum șoptit: ”Doar procedând așa nu-i las să se organizeze”! Lipsa de organizare stă la baza tuturor rezultatelor atipice, ce nu au nici o logică, ce pot să contrazică până și truismele de genul ”apa este udă”. Într-o astfel de lume nu mai este nevoie nici de rațional, nici de predictibilitate. Rezultatul în sine, cel care se formează pe acest teritoriu mișcător, aflat într-o neverosimilă stare de imponderabilitate, nu are nici o legătură cu așteptările, cu prognosticul îndrăznit să fie enunțat de nefericiții specialiști. Nimeni nu mai este sigur că știe ceea ce crede el că știe cel mai bine, pentru care s-a pregătit asiduu și cu multă răspundere. Hazardul definește realitatea și doar el este cel care dictează și instaurează dictatura rezultatelor, ce nu poate evita majoritatea liber exprimată prin vot, chiar dacă efectele pe care și le asumă aceasta devin catastrofale pentru cei mulți, pentru cei care au asigurat votul ca expresie decisivă a valorilor democrației. Se vorbește fără echivoc despre manipulare

Deja ”pe surse”, alimentate de analizele sociologice comandate de partidele politice competitoare, (PSD și PNL), USR devine un subiect de analiză și de luat în seamă, chiar dacă, din punct de vedere tehnic, această formațiune anti-sistem nu poate argumenta ceea ce sondajele de opinie arată. Este ca și cum ai apela la un iluzionist, la un mentalist, pentru a face să-ți apară tot felul de lucruri ireale, iluzii imposibil de explicat și de judecat în termeni raționali.

Mulți cred că USR este un partid servit, așa cum cred că PNL este un partid de dinainte ieșit câștigător, care va fi în stare să formeze acea majoritate parlamentară necesară susținerii următorului guvern, evident cu Dacian Cioloș, prim ministru. O astfel de optică forțată, care, prin manipulare, încearcă să devină una firească, una despre care se vorbește, în accepțiunea zicerii ”niciodată nu iese fum fără foc”, este pe punctul de a schimba imaginea reală a eșichierului politic, imagine ce nu face altceva decât să amplifice ecoul destinului implacabil al formulei: așa ne este dat să tragem!  Suntem mărunți, de consistența prafului așezat pe bombeul țării, îngăduiți a acompania câțiva pași, după care să fim șterși, căci purtătorii pantofilor sunt așteptați la recepțiile intereselor în are sunt așteptați să raporteze: Misiune îndeplinită! Într-adevăr suntem mult prea mici, mult prea neputincioși pentru un război așa de mare, pentru o miză atât de importantă, atunci când se joacă, la nivelul semnăturilor oficiale, soarta țării. Un vot devine astfel nesemnificativ. Are valoarea lui ”1” așezat după virgulă, după alte zeci de zerouri care, pur și simplu, ridiculizează și forța celor 18 milioane de alegători. Este incredibil, dar adevărat. Votul românilor, într-o astfel de conjunctură, nu mai valorează nimic. Dacă la alegerile electorale din 11 decembrie 2016 se va întâmpla ceea ce deja este știut că se va întâmpla înseamnă că suntem un popor scos din ecuația democrației, a forței poporului, care decide prin vot și nu prin decizii prezidențiale, cine să-i fie conductorii. Care să-i fie drumul de urmat. Ce anume să aibă prioritate în detrimentul unor proiecte ce pot suporta amânare. Aceste decizii aparțin poporului și nu conductorilor. Aceste decizii sunt certificate de votul popular prin majoritatea pe care acesta o formează doar prin rezultatul de la urne și nicidecum prin jocurile de culise ale unora și alte altora.

Suntem puși în situația de a analiza toate rezultatele votului din ultimii 20 de ani, acolo unde ni s-a părut atunci frauda evidentă, dar care a rămas doar un strigăt în deșert neavând probe evidente. Este incredibil cum de a câștigat de două ori Traian Băsescu ”la musteață” președinția țării, este incredibil cum Klaus Iohannis a reușit să întoarcă rezultatul în turul II al prezidențialelor din 2014. Toate aceste curiozități sunt de fapt ”hoții la drumul mare”, care, iată, încep să fie devoalate prin ieșirea de prin grote a tâlharilor care au prădat încrederea poporului până la umilință totală.

ADI CRISTI