Infectia virala cu Molluscum contagiosum este contagioasa si in majoritatea situatiilor prezinta evolutie favorabila, autolimitata (nu necesita administrare de tratament).

Molluscum contagiosum este un virus de tip ADN care apartine familiei Poxviridae, care poate fi impartit in 4 tipuri distincte pe baza caracteristicilor sale genomice.

• Tipul I de virus prezinta cea mai mare patogenitate, fiind implicat in aproximativ 96,6% din infectii
• Tipul II este responsabil de 3% din cazuri
• Tipurile III si IV sunt rar intalnite in practica medicala curenta.

In cazul persoanelor cu imunodeficit cauzat de HIV, tipul II de Molluscum contagiosum cauzeaza majoritatea infectiilor, fiind responsabil de aproximativ 60% din numarul acestora.

Modalitate de transmitere

Infectia virala cu Molluscum contagiosum este contagioasa si poate fi transmisa de la o persoana la alta prin contactul direct al pielii cu leziunile tegumentare ale bolnavului, insa au fost descrise si situatii in care patogenul a fost contractat prin atingerea de suprafete (mese de lucru, jucarii) si obiecte de uz personal (prosoape, bureti de baie, asternuturi) contaminate, incorect igienizate.

O alta cale de transmitere a acestei infectii virale la populatia adulta imunocompetenta este reprezentata de contactul intim cu o persoana bolnava.

Autoinocularea este frecvent intalnita la copiii de varsta mica, scarpinatul si atingerea frecventa a leziunilor determinand raspandirea acestora in diferite regiuni ale corpului cu prelungirea perioadei de evolutie a infectiei.

Factori de risc

Principalii factori de risc ai infectiei cu Molluscum contagiosum includ:

• Varsta – infectia este diagnosticata cu precadere la copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 10 ani.
• Existenta unui deficit imunitar – anumite patologii (leucemia, infectia cu virusul imunodeficientei umane si tratamentele oncologice care implica chimioterapie sau radioterapie diminueaza capacitatea de functionare a sistemului imun care devine vulnerabil la diferite tipuri de infectii virale.
• Existenta unei afectiuni dermatologice de tipul dermatitei de contact.
• Conditiile improprii de viata – locuintele supraaglomerate, lipsa accesului la apa curenta.

Simptome ale infectiei cu virusul Molluscum contagiosum

Principala manifestare clinica a infectiei cu Molluscum contagiosum este reprezentata de eruptia tegumentara cu aspect caracteristic perlat la nivelul fetei, toracelui anterior, membrelor superioare, trunchiului si membrelor inferioare, care poate fi insotita de prurit (senzatie de mancarime la nivelul pielii).

In cazuri rare, leziunile se pot extinde si la nivelul mucoasei orale (buze, limba, mucoasa jugala), insa nu apar niciodata la nivel palmar.

Numarul si extinderea papulelor variaza de la caz la caz, insa pacientii care asociaza dermatita atopica sau infectie cu virusul imunodeficientei umane prezinta in mod frecvent numeroase leziuni raspandite pe toata suprafata corpului, inclusiv la nivel axilar, intercrural si genital.

Diagnosticul de Molluscum contagiosum

Diagnosticul infectiei cu Molluscum contagiosum este unul clinic fiind stabilit de catre medicul infectionist sau dermatolog prin examinarea leziunilor pacientului sau cu ajutorul dermatoscopiei.

In anumite situatii, medicul dermatolog poate efectua o biopsie lezionala in vederea examinarii microscopice a tesutului recoltat si evidentierea incluziunilor intracitoplasmatice caracteristice acestei patologii.

Tratament Molluscum contagiosum

Molluscum contagiosum constituie o infectie virala cu evolutie autolimitata care se remite spontan dupa o perioada de aproximativ 18 luni fara a necesita administrare de tratament specific decat in situatiile in care leziunile se manifesta la nivelul organelor genitale (penis, vulva, vagin) sau in zona anusului.

In cazul pacientilor imunocompromisi insa, papulele prezinta tendinta de generalizare, iar evolutia bolii se poate extinde pe durate de timp care depasesc 5 ani, 35% din bolnavi prezentand recaderi care se pot datora unei reinfectii, exacerbari ale episodului infectios initial sau cronicizarii afectiunii.

Tratamentul medicamentos al leziunilor generate de catre Molluscum contagiosum poate cuprinde aplicarea de solutii antiseptice pe baza de iod sau creme cu peroxid de hidrogen, unguent cu podofilotoxina sau solutie de cantharidina, in timp ce topicele pe baza de corticoizi sunt utilizate la pacientii care asociaza dermatita secundara pentru diminuarea inflamatiei.

Tratamentul interventional este efectuat de catre medicul dermatolog si poate implica electrodesicare, crioterapie cu azot lichid, excizie chirurgicala sau ablatie laser a leziunilor, insa este de mentionat faptul ca aceste proceduri pot fi urmate de constituirea de tesut cicatriceal inestetic. Numarul sedintelor de tratament efectuat la cabinetul medicului dermatolog variaza in conformitate cu severitatea si extinderea leziunilor, insa de regula acestea sunt etapizate, necesitand o complianta crescuta din partea pacientului.

Cazurile severe de boala pot necesita terapie medicamentoasa cu specific antiviral, iar in cazul pacientilor care asociaza HIV, antiretroviralele amelioreaza manifestarile clinice datorate infectiei cu Molluscum contagiosum.

Cum poate fi prevenit Molluscum contagiosum?

Inainte de inceperea tratamentului este important ca medicul dermatolog sa educe pacientul cu privire la prognosticul bolii, sa ii comunice riscul de autoinoculare si de transmitere al infectiei virale in cadrul familiei si al comunitatii in urma contactului direct al altor persoane cu leziunile bolnavului si sa ii prezinte atat riscurile, cat si beneficiile optiunilor terapeutice disponibile.

Prevenirea infectiilor cauzate de Molluscum contagiosum in comunitatile de copii necesita o educare atenta a celui mic cu privire la evitarea utilizarii la comun a prosoapelor, hainelor si jucariilor, limitarea accesului in locurile de joaca si piscina si a contactului fizic cu alti copii.

Medicii recomanda acoperirea leziunilor contagioase cu bandaj steril, banda adeziva sau haine care sa previna transmiterea patogenului viral de la copiii bolnavi la cei sanatosi in timpul activitatilor scolare sau recreationale.

La adolescenti si populatia adulta, principala metoda de preventie a infectiilor cauzate de Molluscum contagiosum este reprezentata de abstinenta sexuala (transmiterea virusului are loc in majoritatea cazurilor in timpul contactului sexual cu o persoana infectata), studiile desfasurate pana in prezent nereusind sa demonstreze eficacitatea prezervativelor impotriva transmiterii acestui patogen.

Pe langa abstinenta sexuala este important de subliniat importanta respectarii regulilor de igiena personala care includ evitarea utilizarii in comun a prosoapelor, lenjeriei si obiectelor de toaleta (lame de ras, pensete) care pot fi contaminate de catre agentul viral in timpul utilizarii de catre o persoana infectata.

Evitarea atingerii papulelor si acoperirea pe cat posibil a zonelor de piele care prezinta leziuni reprezinta principalele modalitati de evitare a autoinocularii si de scurtare a evolutiei infectiei cauzate de Molluscum contagiosum.

Sursa: www.medicover.ro