Vernisajul expoziției „VISIONES SINE TEMPORE” semnată de artista Ofelia Hutul

”Admiratorii fideli ai Ofeliei Huțul știu că, de câteva decenii, operele ei sunt construite, cel mai adesea explicit, fie ca reverii compensatorii (v. prelucrările pe marginea unor teme consacrate: obsesia recuperării echilibrului primordial; întoarcerea către natura văzută, pe linia neoromantică bine știută, ca spațiul taumaturgic prin excelenţă sau ca protectorul de elecţie al spiritului scindat; calea spinoasă a fiinţei către Fiinţă șcl.), fie ca meditaţii personale despre convulsiile ce însoțesc dureroasa metamorfoză a umanului în timp (v. lucrările dedicate ipostazelor definitorii ale autoarei și ale feminității prin extensie: pictoriţa împătimită, femeia

etern neliniștită, mama îndurerată sau tulburată de varii culpe).

Ei bine, și de această dată artista mizează pe o ofertă estetică de lume interioară care este plasată, decis, sub semnul tutelar al animei, percepute ca matrice a cosmosului, loc de manifestare a permanentului mister ontologic şi implicit sursă constantă de mirabil. Izomorfismele obișnuite feminitate – existenţă, respectiv

feminitate – artă sunt însă acum tratate nu numai pictural, sau nu doar exclusiv pictural. Pentru a le valoriza suplimentar, Ofelia Huţul apelează și la instalaţii ingenioase, în care rolul cheie este deţinut de piesele integrale, fragmentele ori compozitele recuperate din cele mai diferite spaţii și zone de interes patrimonial (de la macrameuri, păpuși miniaturale sau bucăţi de ceramică la ţesături vechi și decupaje iconografice). Prelucrându-le cu migală, asamblându-le aproape tandru, ea le schimbă radical semnul. Ba chiar le transformă din ceea ce regretatul George

Banu, pe urmele lui Henry Miller, ar fi numit „obiecte rănite”, în obiecte autentic învingătoare – căci purtătoare de acea lumină aparte ce probează, fără drept de apel, victoria Spiritului asupra oricărei forme de materialitate”-Emanuela Ilie