Atat copiii, cat si adolescentii au frecvent schimbari de dispozitie. Adesea ei se pot simti tristi, iritati sau lipsiti de speranta pentru ca au luat o nota proasta ori in urma unor certuri cu un prieten bun, iar dupa un timp buna dispozitie revine. In cazul depresiei, lucrurile stau diferit. Lipsa de speranta, tristetea si iritabilitatea persista pentru mai mult de doua saptamani, afecteaza somnul, apetitul sau relatiile cu cei din jur. Depresia impiedica copilul, respectiv adolescentul, sa se bucure de lucrurile care inainte ii faceau placere. Uneori, depresia poate conduce la ganduri de sinucidere.

Dezvoltarea neurobiologica care influenteaza simptomele depresiei, existenta altor tulburari cum ar fi ADHD-ul, dar si manifestarile atipice ingreuneaza recunoasterea depresiei la copii si adolescenti de catre parinti, astfel ca adultul nu realizeaza ca este nevoie de un diagnostic si implicit, de o interventie terapeutica.

In literatura de specialitate exista mai multe abordari si teorii cu privire la depresia copilului si a adolescentului. Una dintre teorii este axata pe factorul care a declansat depresia, distingand intre depresia anaclitica – aparuta ca urmare a unei pierderi semnificative, de regula, a unei figuri de atasament primar, mama de exemplu, depresia copilului care are o mama depresiva, depresia ca rezultat al divortului parintilor, depresii asociate altor probleme medicale, spre exemple anorexie, tulburari de comportament etc.

Alte abordari psihologice identifica:

• Tulburarea depresiva majora (depresia clinica) – in aceasta situatie copilul este trist, fara speranta, se supara cu usurinta, poate avea probleme cu somnul sau din contra, poate dormi prea mult, este dezinteresat si neimplicat si se poate simti dezamagit de familie, de prieteni.
• Tulburarea disforica premenstruala – dupa debutul menstruatiei la fete. Simptomele isi pot face aparitia cu circa o saptamana inainte de menstruatie si se manifesta prin comportamente precum – se supara mult mai usor decat in mod normal, se concentraza cu dificultate, plange, prezinta o stare de iritare crescuta. Adesea sunt insotite si de manifestari clinice – crampe, dureri de sani, aboseala.
• Tulburarea afectiva sezoniera, de obicei in timpul lunilor reci de iarna, dar poate aparea in orice sezon. Simptomele includ modificari ale apetitului, somnolenta excesiva, tristete care persista, oboseala, anxietate.
• Tulburarea perturbatoare de dereglare a dispozitiei se manifesta prin accese de furie care par nepotrivite varstei, agresivitate fizica sau verbala.
• Tulburarea distimica, mai usoara comparativ cu tulburarea depresiva majora. Implica simptome similare, dar care apar intermitent pe durata a mai multor ani (caracter cronic), motiv pentru care parintii pot percepe aceste schimbari de dispozitie ca fiind parte din personalitatea copilului.

Factorii de risc ai depresiei in randul copiilor si adolescentilor sunt reprezentati de:

• Existenta unor conflicte puternice in familie
• Sunt victime ale bullying-ului
• Au suferit o trauma puternica – fizica, emotionala sau au fost victime ale unui abuz sexual
• Exista istoric de depresie sau alte probleme mintale in familie.

Uneori, depresia coilului este declansata de evenimente dificile, ca de exemplu divortul parintilor, doliu, probleme la scoala, mutarea domiciliului in alt oras sau in alta tara, schimbarea scolii.

Depresia poate fi si rezultatul unui cumul de factori, predispozitie genetica alaturi de factori de mediu – conflict familial, un eveniment traumatic pe fondul unor probleme in mediul scolar etc.

Cele mai frecvente simptome ale depresiei la copii si adolescenti

• Tristete, o dispozitie proasta care pare sa nu mai treaca
• Stare de iritare, copilul/ adolescentul pare morocanos tot timpul
• Lista interesului pentru hobby-uri si alte activitati care ii placeau inainte
• Oboseala si senzatia de extenuare persistenta.

De la individ la individ, mai pot aparea:

• Probleme cu somnul, fie nu poate sa doarma suficient, fie doarme prea mult
• Probleme de concentrare
• Interactiune scazuta cu familia, prietenii, colegii
• Copilul/ adolescentul pare indecis frecvent
• Manifesta lipsa de incredere, in el, in persoanele din jurul sau
• Mananca mai putin sau mai mult fata de obicei
• Prezinta fluctuatii de greutate semnificative
• Pare incapabil sa se relaxare
• Pare letargic
• Vorbeste sau arata sentimente de vinovatie, lipsa a valorii
• Pare sa se simta „gol pe dinauntru”
• Are ganduri de autovatamare sau chiar suicid.

Anumiti copii prezinta si semne ale anxietatii sau pot avea simptome fizice: dureri de stomac, dureri de cap fara o cauza medicala identificata.

Problemele de la scoala sau problemele comportamente pot sa constituie si ele semne ale depresiei.

In anumite cazuri se ajunge la consum de alcool sau consum de substante ilicite pe fondul depresiei.

Ce pot face parintii?

Depresia copilului sau a adolescentului este o afectiune complexa si serioasa, prin urmare trebuie abordata ca atare. Ideea ca se va rezolva de la sine in timp se poate dovedi periculoasa deoarece depresia poate avea implicatii substantiale asupra dezvoltarii psiho-emotionale a copilului/ adolescentului.

Copilul/ adolescentul trebuie incurajat sa vorbeasca despre ceea ce simte si ceea ce traieste cu un parinte, un bunic sau altcineva din familie, poate un prieten sau un profesor, un adult cu care are o relatie mai apropiata, inclusiv un psiholog/ psihoterapeut.

Comunicarea poate insa sa nu decurga intr-o maniera eficienta, copilulului depresiv nefiindu-i deloc usor sa se exteriorizeze si sa exprime in cuvinte starile pe care le experimenteaza, caz in care supravegherea atenta si activa a modului in care se manifesta este esentiala.

In cazul celor mai mici, parintii pot urmari modul in care se desfasoara joaca acestora. Prin joc copiii se exprima la fel de mult precum o fac prin cuvinte, uneori chiar mai mult. Parintii pot afla despre sentimentele copilului petrecand timp cu el, implicandu-se in joaca lui sau urmarind cum se joaca. Un copil stresat, suparat va prefera o joaca mai agresiva, cu lupte, adesea singur, fara sa doreasca compania altor copii.

Comportamentul agresiv, desi nu este tolerat, poate constitui un simptom al depresiei. Oferiti copilului/ adolescentului deprimat agresiv sansa de a explica de unde vine furia lui. Desi o astfel de invitatie la dialog din partea parintelui este posibil sa nu functioneze din prima, nu renuntati. Chiar si copiii de varsta mica constientizeaza atunci cand au un comportament nedorit, „rau”, este important ca si parintii sa afle motivele supararii lor.

Atunci cand observati semne ale depresiei la copilul sau adolescentul dumneavoastra si nu reusiti sa stabiliti o punte de comunicare cu acesta, nu ezitati sa solicitati sprijinul unei specialist, un psiholog sau psihiatru cu experienta in lucrul cu pacientii pediatrici. Izolarea sociala, stima de sine scazuta, performantele scolare slabe, absenteismul scolar si dificultatile in relatiile interpersonale reprezinta cateva dintre consecintele depresiei netratate la copii si adolescenti. Pe termen lung, poate creste riscul de dezvoltare al unor alte probleme psihologice – tulburarea de enxietate la varsta adulta, adictii si altele.

Sursa: www.medicover.ro