Sindromul metabolic si diabetul zaharat

Diabetul zaharat de tip 2 este o afectiune cronica netransmisibila, larg raspandita in intreaga lume. In ultimii zeci de ani, numarul persoanelor cu diabet a cunoscut o crestere alarmanta, fapt ce a contribuit, printre altele, la desfasurarea unui numar impresionant de studii si cercetari avand in centru diabetul zaharat si teme asociate: dislipidemii, sindrom metabolic si altele.

• La nivel mondial, in 2021, erau diagnosticati cu diabet aprox. 537 de milioane de adulti cu varsta intre 20 si 79 de ani. Conform preconizarilor Federatiei Internationale a Diabetului, pana in 2040, 1 din 8 adulti va suferi de diabet, adica cca 783 milioane de oameni.
• Cea mai frecventa forma de diabet zaharat este diabetul de tip 2 (90% din totalul cazurilor de DZ) determinat de factori socio-economici, demografici, de mediu si genetici.

Aceste cifre se afla in stransa legatura cu modificari ce tin de stilul de viata, modificari ce, in paralel, au ca rezultat o crestere a incidentei obezitatii.

Fenotipul TOFI si diabetul zaharat la persoanele normoponderale

Pana in urma cu cativa ani, simptomele si semnele sindromului metabolic (obezitate abdominala, hipertensiune, trigliceride marite, colesterol HDL scazut, glicemie mare – grup de factori de risc pentru boli cardiovasculare si diabet) erau frecvent intalnite in randul persoanelor supraponderale si obeze. Studii mai noi indica faptul ca acest sindrom afecteaza si persoanele cu greutate normala, dar care prezinta o distributie a grasimii in jurul organelor interne vitale (grasime viscerala).

Asadar, persoane cu Indice de Masa Corporala (IMC) si circumferinta taliei normale prezinta semne ale sindromului metabolic, fenomen cunoscut in literatura de specialitate ca TOFI, de la englezescul Thin-Outside-Fat-Inside (slab la exterior, gras pe interior).

La momentul respectiv nu au fost elaborate criterii clare pentru a stabili cum se desfasoara acest proces, de normoponderal pe exterior, dar cu acumulare de grasime la nivel metabolic, iar recent, aceasta situatie clinica a primit denumirea de TOFI. Persoanele afectate de aceasta problema, in ciuda greutatii normale, prezinta o cantitate crescuta de tesut adipos in jurul organelor interne, ceea ce creste riscul de rezistenta la insulina si diabet de tip 2.

Grasimea viscerala si riscurile pentru sanatate

Tesutul adipos localizat subcutanat si grasimea abdominala sunt vizibile si extrem de facil de remarcat. In ceea ce priveste grasimea viscerala, localizata la nivelul organelor interne, aceasta este invizibila la exterior si implicit, dificil de detectat fara investigatii medicale specializate, ca de exemplu: Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN), Computer Tomografie (CT), ecografie.

Alte studii anterioare nu au stabilit precis care este mecanismul de producere si de evolutie a fenomenului TOFI si/ sau ce factori favorizeaza aparitia grasimii viscerale la normoponderali, insa profilaxia si tratamentul acestui sindrom include cresterea activitatii fizice, promovarea unor obiceiuri sanatoase in privinta alimentatiei si administrarea metforminei – doar la recomandarea medicului.

Mici depozite adipoase sunt situate in jurul inimii, vaselor de sange, pancreasului, ovarelor, glandei prostatei si ganglionilor limfatici, si in san, de asemenea. Studii imagistice au indicat prezenta a patru subfenotipuri majore in privinta distributiei tesutului adipos intern:

• TOTI (Thin Outside, Thin Inside) – slab la exterior, slab pe interior
• FOFI (Fat Outside, Fat Inside) – gras la exterior, gras pe interior
• FOTI (Fat Outside, Thin Inside) – gras la exterior, slab pe interior
• TOFI (Thin-Outside-Fat-Inside) – slab la exterior, gras pe interior.

In urma unui studiu care a constat in examinarea imagistica cu grad inalt de acuratete (RMN) a unui numar de 477 voluntari, s-au concluzionat urmatoarele:

• TOFI este o capcana ascunsa pentru sanatate. Persoanele care nu au probleme cu greutatea tind sa creada ca nu au grasime in jurul organelor interne, cand, de fapt, pot avea depozite de grasime viscerala, ceea ce reprezinta un risc semnificativ pentru sanatate, risc de care nu sunt constienti.
• Inclusiv femeile care se incadreaza intr-un tipar „foarte subtire”, de exemplu modelele si fotomodelele, se pot incadra in fenotipul TOFI deoarece, desi au o dieta saraca in calorii, nu depun efort fizic.
• Tesutul adipos alb, un tip de tesut adipos care stocheaza energie sub forma de grasimi, este cel mai mare organ endocrin si paracrin al corpului uman, secretand numeroase adipokine. Adipokinele joaca un rol important in reglarea metabolismului, dar pot influenta si negativ sanatatea in multiple moduri:

• adipokinele pro-inflamatorii contribuie la aparitia inflamatiei in organism
• anumite adipokine pot reduce sensibilitatea la insulina, crescand riscul aparitiei diabetului zaharat de tip 2
• acestea pot influenta inclusiv comportamentul alimentar. Leptina reprezinta o adipokina care ii semnaleaza creierului ca exista suficiente rezerve de energie si reduce in felul acesta senzatia de foame. De regula, la persoanele supraponderale sau obeze, apare fenomenul de rezistenta la leptina, caz in care celulele creierului nu mai detecteaza sau nu mai raspund corect la semnalele trimise de leptina. Drept rezultat, organismul „este pacalit” ca are nevoie de mai multa energie, chiar daca rezervele sunt suficiente, ceea ce determina cresterea apetitului printre altele.

Ce putem face pentru a fi nu doar „slabi” la exterior, ci si sanatosi din perspectiva metabolica? Sa consumam hrana cu numar mic de calorii, mai multe fructe si legume, sa reducem consumul de sare si sa facem miscare cel putin 30 de minute/ zi (alergare usoara sau mers in ritm alert).

Sursa: www.medicover.ro