In functie de durata de evolutie a incompetentei mitrale, afectiunea poate fi subimpartita in 2 categorii si anume:

Insuficienta mitrala acuta care se instaleaza brusc, de regula dupa un traumatism toracic sever sau eveniment cardiac acut (infarct miocardic acut) care s-a soldat cu ruptura unui muschi papilar (ce intra in alcatuirea inimii) sau a corzilor tendinoase. Acest tip de insuficienta mitrala prezinta tendinta de evolutie rapida catre insuficienta cardiaca si, in consecinta, necesita diagnosticare si tratare cat mai rapida pentru evitarea complicatiilor nefaste pentru pacient.

Insuficienta mitrala cronica se instaleaza gradual, de-a lungul mai multor ani, si este cauzata de regula de afectiuni degenerative ale valvei, asa cum este prolapsul de valva mitrala sau dilatarea ventriculului stang. Manifestarile clinice ale pacientului sunt progresive si pot fi compensate de catre organism pana la un anumit punct, insa invariabil determina insuficienta cardiaca acuta in absenta tratamentului corespunzator.

Cauze aparitie insuficienta mitrala

Principalele cauze care pot determina aparitia insuficientei mitrale includ:

• Prolapsul de valva mitrala de cauza genetica mai frecvent intalnit la pacientii cu boli de tesut conjunctiv, asa cum este cazul sindromului Marfan. In cazul prolapsului de valva mitrala, foitele valvei se deplaseaza anormal in timpul sistolei in interiorul atriului stang si cauzeaza inchiderea ineficienta a valvei cu reintoarcerea sangelui in atriu
• Boala reumatismala – mai putin intalnita in prezent datorita tratamentelor antibiotice eficiente; febra reumatismala este cauzata de infectiile streptococice localizate in mod frecvent la nivel faringian. Agentul etiologic al febrei reumatismale este reprezentat de streptococul beta hemolitic de grup A care afecteaza in special copiii de varsta scolara. Anumite proteine constituente ale bacteriei sunt similare celor care intra in alcatuirea tesutului valvular, distructia valvei mitrale fiind produsa de catre sistemul imunitar in mod accidental in procesul de indepartare al patogenului din organism
• Endocardita – inflamatiile valvulare care apar in context infectios (sunt generate de catre agenti bacterieni, virali, fungici) pot cauza deteriorarea din punct de vedere structural al valvelor cu aparitia regurgitatiei mitrale
• Evenimentele cardiace acute – infarctul miocardic acut; IMA sever asociat cu leziuni extinse ale miocardului poate genera afectare valvulara
• Anomalii cardiace congenitale
• Fibrilatia atriala – anumite tulburari ale ritmului cardiac cu evolutie indelungata pot asocia complicatii de tipul incompetentei valvulare
• Cardiomiopatia – cresterea in dimensiuni a ventriculului stang poate asocia insuficienta mitrala prin alterarea structurii si functionalitatii aparatului valvular
• Modificari degenerative care apar in mod fiziologic odata cu inaintarea in varsta
• Traumatisme toracice grave
• Radioterapie aplicata in zona toracelui pentru tratarea anumitor tipuri de tumori localizate la acest nivel poate cauza deteriorare structurala a valvei mitrale cu aparitia regurgitarii mitrale.

Insuficienta mitrala congenitala

Insuficienta mitrala de cauza congenitala se datoreaza unor defecte de formare ale aparatului valvular care au loc in perioada de embriogeneza (incepand cu saptamana 4 a dezvoltarii embrionare) si pot fi singulare sau insotite de alte tipuri de malformatii cardiace.

Regurgitarea congenitala a valvei mitrale reprezinta o patologie rar intalnita la sugari si copiii mici si poate evolua asimptomatic pentru perioade indelungate de timp. Cardiomegalia accentuata si dilatarea atriului stang descoperite cu ocazia examenului clinic de rutina si al ecografiei cardiace constituie principalele indicatii pentru interventia chirurgicala de corectie a valvei mitrale, chiar daca aceste modificari nu sunt insotite de manifestari clinice specifice ale copilului.

Insuficienta mitrala congenitala este rar intalnita la adult si prezinta caracteristici asemanatoare cu cea a sugarului si copilului, beneficiind de tratament chirurgical corectiv cu prognostic favorabil pe termen lung.

Insuficienta mitrala si pulsul marit

Insuficienta mitrala poate cauza cresterea dimensiunilor si implicit a volumului atriului stang, care se coreleaza in mod direct cu cresterea presiunii de umplere a ventriculului stang si provoaca aparitia tulburarilor de ritm cardiac. Palpitatiile si fibrilatia atriala constituie cel mai des intalnite tulburari de ritm cardiac asociate insuficientei mitrale cauzate de remodelarea structurala a AS.

Evolutia insuficientei mitrale si simptomele

Principalele manifestari care intra in alcatuirea tabloului clinic al pacientilor diagnosticati cu regurgitare mitrala includ:

• Dispnee – respiratie dificila, in special in timpul depunerii de efort fizic
• Senzatie de oboseala accentuata necorelata cu gradul de efort fizic depus
• Palpitatii
• Edem al gleznelor si al membrelor inferioare.

Diagnostic insuficienta mitrala

Diagnosticul incompetentei mitrale se realizeaza cu ajutorul examenului clinic al pacientului si al unei serii de investigatii care cuprind in mod uzual:

• Electrocardiograma
• Ecografia cardiaca transtoracica sau transesofagiana
• Tomografia computerizata si rezonanta magnetica nucleara de torace
• Test EKG de efort si cateterism cardiac pentru evaluarea gradului de severitate al insuficientei mitrale.

In functie de rezultatele obtinute dupa efectuarea investigatiilor recomandate de catre medicul cardiolog, incompetenta valvulara poate fi clasificata in 4 stadii si anume:

• Stadiul I de insuficienta mitrala usoara in care pacientul nu prezinta manifestari clinice specifice
• Stadiul II de insuficienta mitrala care prezinta severitate moderata, insa poate fi gestionata prin simpla expectativa, mentinand pacientul sub observatie atenta fara a interveni medicamentos si/sau chirurgical. In acest stadiu pacientul poate acuza palpitatii sporadice si senzatie de oboseala usoara
• Stadiul III al bolii implica existenta unui reflux sangvin semnificativ din ventricului stang in atriul stang in timpul sistolei, care determina dispnee si palpitatii suparatoare pentru pacient
• Stadiul IV de incompetenta mitrala este cel mai sever si impacteaza considerabil viata cotidiana a pacientului prin limitarea severa a tolerantei la efort (dispnee in repaus) si tulburari de ritm accentuate.

Formele usoare de incompetenta ale valvei mitrale pot fi descoperite accidental cu ocazia unui examen clinic de rutina al pacientului pe durata caruia medicul sesizeaza un suflu caracteristic (murmur cauzat de deplasare anormala a sangelui in camerele inimii) in timpul auscultatiei.

Tratament insuficienta mitrala

Formele usoare de incompetenta mitrala nu necesita administrarea de tratament specific, fiind suficienta monitorizarea atenta in dinamica a pacientului si adoptarea unor schimbari simple ale stilului de viata care sa includa:

• Miscare zilnica
• Reducerea aportului de sare
• Mentinerea sub control a greutatii corporale si a valorilor tensiunii arteriale in cazul preexistentei unui diagnostic de HTA.

Tratamentul medicamentos al incompetentei mitrale este adaptat severitatii manifestarilor clinice ale pacientului si poate implica administrarea de:

• Antihipertensive
• Diuretice
• Inhibitori ai enzimei de conversie si/sau beta blocante pentru gestionarea tulburarilor de ritm cardiac.

Tratamentul minim invaziv al incompetentei mitrale presupune implantarea de clipuri mitrale (dispozitiv medical sub forma de clips care uneste portiunile mijlocii ale foitelor valvulare, delimitand un orificiu mitral dublu), care poate reduce severitatea regurgitarii sangelui prin valva nefunctionala. Managementul chirurgical al insuficientei mitrale presupune repararea valvei mitrale sau inlocuirea in totalitate a acesteia, in conformitate cu severitatea leziunilor tesutului valvular.

Complicatii insuficienta mitrala

Complicatiile pe termen lung ale regurgitarii mitrale subdiagnosticate sau incorect tratate includ insuficienta cardiaca congestiva, fibrilatia atriala si hipertensiunea pulmonara.

Pacientii asimptomatici diagnosticati cu insuficienta mitrala care asociaza functie sistolica normala, sunt monitorizati periodic din 6 in 6 luni de catre medicul cardiolog prin examen clinic si investigatii specifice, interventia chirurgicala fiind justificata doar la persoanele care prezinta o scadere a fractiei de ejectie de la nivelul VS sub 60% si crestere a diametrului VS in sistola de peste 40 mm.

Sursa: www.medicover.ro