Am văzut cum deșertul

capătă glas

când tălpile Lui mă poartă

în brațe

iar mâinile Lui

mă ridică în spate

și ochii…

mă lasă să privesc înlăuntru

S-a deschis cerul

ca ușile unui magazin universal

Au fost și morți

în buluceala creată

dar cine să stea să-i mai numere

când doar unul din toți

ar fi luat locul Lui

Cel care ne iartă

fără ca noi să-l iertăm

(ca și cum ploaia ar avea nevoie

de lacrimile noastre)

Am văzut bucuria

dată în loc de aghiazmă

și totul prin împrejurimile noastre semăna

cu flacăra

prin care lumânarea murea.